Elemente de Bază Privind Instrumentele Financiare Derivate

1. Definiția IFD

Un instrument financiar derivat este acel contract perfectat între două părți, cumpărător și vânzător, în care este stipulat prețul instrumentului financiar în funcție de prețul activului financiar suport, data expirării contractului și cantitatea acestuia standardizată sau nestandardizată.

2. Elementele unui IFD

Elementele unui instrument financiar derivat sunt următoarele:

- Prețul instrumentului financiar determinat în funcție de prețul activului financiar suport

- Data expirării – care poate fi la o dată viitoare determinată sau determinabilă

- Cantitatea instrumentului financiar suport care poate fi standardizată (în număr de 100 sau multiplu de 100) sau nestandardizată.

3. Avantajele/dezavantajele IFD

Principalul avantaj este acela al fixării prețului din contract. Ca și dezavantaje ale instrumentelor financiare derivate avem: dependența prețului de prețul activului financiar suport, variația în sensul nedorit al prețului activului suport.

4. Elementele și caracteristicile contractului forward

a. Definiția contractului forward

Contractul forward reprezintă un acord ferm între un vânzător și un cumpărător cu privire la livrarea la o dată precizată în viitor și la un preț stabilit în prezent a unui activ financiar.

Prețul din contractul forward poartă denumirea de preț forward și se stabilește în funcție de prețul spot al activului suport astfel:

K=So+C unde: So = prețul activului suport în momentul perfectării contractului;

C = costuri suplimentare din momentul perfectării contractului până în momentul expirării (dobânzi, dividende etc)

b. Prețul forward

Prețul forward stă la baza stabilirii rezultatului financiar al cumpărătorului și vânzătorului la data expirării contractului. Rezultatul financiar presupune identificarea pozițiilor celor 2 participanți în momentul perfectării și anume:

Un cumpărător adoptă întotdeauna o poziție long (acoperită)

Un vânzător adoptă întotdeauna o poziție short (descoperită)

Rezultatul financiar pentru poziția long se stabilește după relația:

Rf = St-k unde: St = prețul activului suport în momentul expirării contractului

Rezultatul financiar pentru poziția long se stabilește după relația:

Rf = k-St

c. Cantitatea activului suport nu este standardizată.

d. Data expirării este o dată precizată în viitor, cu 3 variante de lichidare a contractului:

- Livrare fizică

- Decontare de fonduri

- Modificarea poziției în contract

Livrarea fizică îl obligă pe vânzător să predea activul suport cumpărătorului și pe cumpărător să plătească la prețul înscris în contract.

Decontarea de fonduri este cea mai utilizată formă de lichidare a contractului forward și presupune plata de către o parte a diferenței dintre prețul activului suport și prețul forward.

Modificarea poziției în contract dă posibilitatea evitării pierderii în cazul în care prețul activului suport nu-și păstrează tendința.

5. Elementele și caracteristicile contractului futures

a. Definiția contractului futures

Contractul futures este un acord ferm incluzând clauze standardizate cu privire la livrarea unui instrument financiar suport la o dată precizată în viitor și la un preț convenit în momentul perfectării contractului.