Dezvoltarea și Diversificarea Serviciilor pentru Producție

Evolutia serviciilor pentru producție

Istoria modernă a serviciilor pentru producţie poate fi prezentată ca succesiune a 3 valuri, corespunde satisfacerii unor funcţii distincte ale producătorilor. Primul val – perioada interbelică în SUA, 1950-1960->pentru Europa Occidentală a constat în apariţia şi dezvoltarea serviciilor cu rol periferic pentru producţie (consultanţă, studii de producţie, publicitate ). Al doilea val – 1965-1975 se caracterizează prin tendinţa de externalizare a serviciilor pentru producţie, respectiv de organizare a lor în cadrul unor întreprinderi specializate. Al treilea val – se desfăsoară şi în prezent = dezvoltarea aşa numitelor servicii avansate de producţie bazate pe tehnici moderne ale informaticii şi telecomunicaţiei. Multe din aceste servicii se caracterizează prin prefixul „ tele” telebanking, telematica= prelucrarea + transmiterea la distanţă a datelor teleshoping. Alături de creşterea serviciilor pentru producţie se constată tendinţa de diversificare a acestora în ţările dezvoltate fiind identificate peste 300 tipuri de servicii pentru producţie. Caracteristica acestor servicii diverse este gradul lor mare de specializare.

Serviciile pentru productie sau pentru agentii economici sunt destinate consumului intermediar, influentând desfasurarea la nivelul exigentelor actuale a procesului de productie din întreprinderi. Aceste servicii s-au dezvoltat initial ca activitati integrate procesului de productie, pentru ca ulterior sa se contureze ca activitati independente, unele devenind chiar ramuri distincte ale economiei, asa cum este cazul serviciilor de transport.

Structura serviciilor pentru producție

Dezvoltarea serviciilor moderne pentru agentii economici poate fi caracterizata prin succesiunea a trei etape:

1. Aparitia si cristalizarea serviciilor cu rol periferic pentru întreprinderi(studii de piata, servicii de consultanta, publicitate, transport, etc.) având ca dimensiune temporala perioada interbelica în SUA si cea a anilor 1950-1960 în Europa Occidentala.

2. Transferarea unor servicii prestate în interiorul întreprinderilor spre societati independente din punct de vedere juridic (externalizarea serviciilor), si oferirea spre utilizare si altor firme a serviciilor pastrate în perioada anilor 1965-1975.

Manifestarea cu preponderenta a tendintei de externalizare nu exclude însa evolutia inversa, de internalizare, tendinte reversibile pe termen lung si generate de imperativul eficientei.

3. Dezvoltarea exploziva a serviciilor si proliferarea a doua mari categorii de prestatii:

- cele privind informatizarea procesului de productie

- cele de studiere a pietelor si comercializarea produselor, etapa care se manifesta si în prezent.

Serviciile pentru productie se pot grupa functie de criteriul situarii în timp fata de derularea procesului de productie propriu-zis astfel:

1. servicii situate în amonte de productie: cercetare-dezvoltare-proiectare; studii de fezabilitate si evaluarea riscului; conceptia si elaborarea produselor; studii de piata; aprovizionare si stocare; consultanta în domeniul afacerilor, etc.;

2. servicii prestate în timpul productiei: engineering (conceptia tehnologica, controlul de calitate, testare, probe, încercari, analize fizico-chimice, etc.); reparatii si întretinere;

3. servicii desfasurate în paralel cu productia; contabilitate; juridice; financiare; recrutarea si formarea personalului; leasing mobiliar si imobiliar; paza si securitate; curatenie; mangement, etc.;

4. servicii situate în aval de productie: publicitate; service; consultanta în utilizarea produselor; studiul comportamentului în consum al produselor; transport; formarea clientelei; etc.

În functie de evolutia si structura lor, serviciile pentru productie pot fi organizate:

a. sub forma unor compartimente specializate în cadrul întreprinderii (de obicei serviciile legate nemijlocit de productia întreprinderii: organizarea productiei, aprovizionarea si desfacerea productiei, reparatii si întretinere, etc.);

b. sub forma unor societati distincte specializate în prestarea de servicii (cercetare stiintifica, proiectare, consultanta, asistenta juridica, etc.);

c. sub forma unei ramuri a economiei (telecomunicatii, comert, transporturi, etc.).

Principalele grupe de servicii de productie

În Anuarul Statistic, activitatile de servicii de piata sunt prezentate pe urmatoarele categorii: servicii prestate pentru populatie, servicii prestate pentru agentii economici si servicii de transporturi, posta si telecomunicatii. Gruparile activitatilor pentru fiecare categorie de servicii sunt efectuate potrivit "Clasificarii Activitatilor din economia Nationala (CAEN)" aprobata prin H.G: nr. 656/1997 si recomandarilor Comisiei de Statistica a Uniunii Europene (EUROSTAT). Activitatile de comert, finante, banci, asigurari si cercetare-dezvoltare nu sunt cuprinse în indicatorul servicii de piata prestate pentru agentii economici. Numarul întreprinderilor din România având ca obiect de activitate prestarea de servicii de piata pentru agentii economici a fost în anul 1999 de 25 566 iar cifra de afaceri fara TVA înregistrata de acestea a fost de 90 040 miliarde lei.

Faptul ca serviciile prestate agentilor economici sunt încorporate într-o mare masura în produsele finale precum si marea lor diversitate creaza dificultati în analiza lor globala, motiv pentru care literatura de specialitate le analizeaza pe categorii semnificative: transporturi, telecomunicatii, servicii financiar-bancare, etc.