Comerțul Mondial cu Cacao

Comerţul mondial cu cacao

Cristofor Columb(1502) a fost primul explorator care a luat contact cu boabele de cacao din Lumea Nouă. Aduse în Europa, acestea nu s-au bucurat de o prea mare atenţie, deoarece nimeni nu ştia la ce folosesc.

În 1519, conchistadorul Hernando Cortez a descoperit că Montezuma, conducătorul aztecilor, obişnuia să bea o băutură preparată din seminţe de cacao, numita "chocolatl". Montezuma obişnuia să bea aproape cincizeci de căni pe zi. El i-a servit lui Hernando Cortez această băutură regală, pe care acesta a găsit-o cam amară pentru gustul sau.

Spaniolii au adăugat trestie de zahar şi i-au îmbogaţit aroma cu ajutorul vaniliei şi scorţişoarei. În plus, au descoperit că băutura este mai gustoasă servită fierbinte.

Locuitorii Spaniei au început, treptat, să aprecieze miraculosul preparat, servit cu precădere de aristocraţie. Ei nu au dezvăluit Europei secretul acestei bauturi timp de un secol. Călugării spanioli au fost cei care au făcut public modul de preparare a acestei băuturi ce a fost rapid apreciată la Curtea Regală din Franţa şi apoi din Marea Britanie.

Fructele de cacao serveau ca monedă de schimb, iar amanda (pulpa de cacao) se folosea pentru prepararea băuturii zeilor, "tchocolaltl", ciocolata cu efecte stimulatorii pentru înlăturarea oboselii şi cu gust foarte placut. Arborele de cacao poate atinge 8 metri în 12 ani, înfloreşte în tot cursul anului, având aproape 100.000 flori în buchete, dar din care doar 0,2 % dau fructe.

Denumirea ştinţifică a arborelui de cacao este “Theobroma Cacao”. Face parte din familia Sterculiaceae. Arborele de cacao creşte în regiunea cuprinsă între paralelele de 10°N şi 20°S, şn zonele ecuatoriale umede. Deşi originile arborelui sunt încă în discuţie, cel mai probabil strămoşul său, cacaoa sălbatică (Theobroma Grandiflorum) provine din Mexic sau de undeva din junglele Venezulei sau Braziliei. Alţii sunt de părere că provine din valea Ulúa, Honduras.

Indiferent de unde s-ar trage, cacaua este astăzi cultivată în condiţii foarte bune în zonele ecuatoriale şi în multe păduri tropicale din Africa, Asia şi America Latină.

Mediul ideal pentru cultivarea arborelui de cacao se găseşte în căldura toridă a pădurii ecuatoriale. Lăstarii de Theobroma se dezvoltă numai în mediu cald, umed şi umbrit de plante înalte cum ar fi bananierii sau diverse specii de palmier.

Atât soarele, cât şi vântul puternic sunt inamici fără milă pentru tinerii şi firavii lăstari. Ciclul de dezvoltare al plantei este destul de lung astfel că abia dupa 5 sau 6 ani, arborii de cacao încep să producă flori care ajung la maturitate. Abia în momentul în care arborele de cacao începe să producă flori care nu se usucă imediat după eflorescenţă, se poate aprecia că îşi începe rolul economic. La maturitate, planta poate ajunge la 5-6m înălţime. Durata de exploatare economică a unui arbore de Theobroma este de cca. 25 de ani, după care capacitatea de producţie a plantei începe să scadă, iar planta este înlocuită cu o alta mai tânară şi mai puternică .

Varietăţi de cacao

Pe lângă varianta sălbatică, Theobroma Grandiflorum, lipsita oarecum de valoare comercială, cacaoae reprezentată de o serie de specii şi varietăţi cu caracteristici diferite. Astăz,i există trei specii de bază care sunt cultivate pentru exploatare economică: Criollo, Forastero - Cacaoa obţinută din Forastero mai este numită în jargon şi "bulk" deoarece este ingredientul specfic pentru peste 90% din ciocolata produsă în întreaga lume. De la specia Forastero se obţin atât cacaoa praf, cât şi untul şi masa de cacao necesare fabricării ciocolatei. Produsele finite extrase din aceasta specie alcătuiesc peste 80% din conţinutul ciocolatei de consum ; Trinitario.

IMPORTANŢA

Cacaoa reprezintă principala materie primă pentru obţinerea ciocolatei. Conţine fier, zinc, magneziu, potasiu, fosfor şi proteine.

Spre deosebire de cafea, băutura de cacao are un conţinut bogat în antiaterogene şi antiinflamatori, polifenoli şi micronutrienţi, ale căror beneficii au fost verificate în bolile cardiovasculare (prin scăderea LDL-colesterolului şi a tensiunii arteriale). Cacaoa se regăseşte îndeosebi în ciocolata neagră, aliment bogat în calorii .

Potrivit unui studiu american, consumul zilnic al unei băuturi pe bază de cacao bogată în flavanoli poate avea un efect pozitiv asupra disfuncţiei vasculare asociate cu diabetul.

De asemenea, boabele de cacao sunt benefice în combaterea hipertensiunii arteriale; aceastea contribuie la dilatarea vaselor sangvine şi împiedică formarea de cheaguri. Cu ajutorul proprietăţilor sale măreste nivelul serotoniei şi endorfinei din creier, ridicând, astfel, şi buna dispoziţie.

Produţia de cacao

La Bursa de la Londra, cotaţia medie pentru cacao s-a situat la 3.717,24 $/tonă, înregistrând o creştere de 2,63%. Potrivit Companiei Fortis Commodity Derivatives, în sezonul 2009/ 2010, producţia mondială de cacao este previzionată la 3,56 milioane tone, în creştere cu 4% faţă de nivelul sezonului 2008/ 2009, iar consumul se va situa la 3,63 milioane tone, cu 5% mai mult faţă de sezonul precedent, iar pentru sezonul 2010/ 2011 producţia atinge o valoare record de 3, 938 milioane tone cu 8% peste nivelul producţiei anterioare. În aproximativ 36 de tari din regiunea ACP ( Africa, Caraibe şi Pacific) există mici cultivatori de cacao, pentru trei din aceste ţări, comerţul cu cacao însumând o treime din veniturile de export. Producţia şi exporturile mondiale sunt dominate de Coasta de Fildeş, Ghana, Nigeria şi Camerun, doar primele două producând şi exportând peste jumătate din totalul mondial. Indonezia şi Brazilia sunt, de asemenea, mari producătoare de cacao, dar Indonezia este singura ţară care exportă cantităţi semnificative, deşi nu face parte din grupul ACP, aceasta acoperind 10 % din exporturile mondiale.

Producţia totală de boabe de cacao în sezonul 2005/ 2006 a atins valoarea de 3, 77 milioane tone ( dublu faţă de nivelul înregistrat la începutul anilor '80), înregistrând apoi o uşoară scădere, fiind estimat că în sezonul 2008/ 2009 să atingă 3, 52 milioane tone. În sezonul 2007/ 2008, cei mai mari producători au fost Coasta de Fildeş şi Ghana care au înregistrat creşteri de 37, 3% şi respectiv 19, 7% din total la nivel mondial. Acestea au fost urmate de Indonezia, Nigeria, Camerun şi Brazilia cu 13, 4%, 5, 3% , 5% şi 4, 6% . Producţia din tările ACP reprezintă peste două treimi din producţia mondială.