Cererea și Oferta de Muncă în România

I. DINAMICA ŞI MUTAŢIILE STRUCTURALE ALE SISTEMULUI OCUPAŢIONAL ROMÂNESC

De-a lungul perioadei 1977-2002, în cadrul grupelor majore de ocupaţii au intervenit multiple şi semnificative mutaţii (tabel nr. 1). Din punctul de vedere al efectivelor de populaţie ocupată, singura grupă ocupaţională la nivelul căreia între 1977 şi 2002 nu s-au produs modificări este cea a funcţionarilor administrativi. În schimb, cele mai spectaculoase dinamici le-au înregistrat grupele „lucrători calificaţi în agricultură, silvicultură şi pescuit” şi „muncitori calificaţi”, grupă care include „meşteşugari şi lucrători calificaţi în meserii de tip artizanal, de reglare şi întreţinere a maşinilor şi instalaţiilor” şi „operatori la instalaţii şi maşini, asamblori de maşini, echipamente şi alte produse”.

Dintre grupele ocupaţionale care au înregistrat unele creşteri ale efectivelor populaţiei ocupate menţionăm: „lucrători operativi în servicii şi comerţ”, „specialişti cu ocupaţii intelectuale” şi „membri ai corpului legislativ, ai executivului, înalţi conducători ai administraţiei publice, conducători şi funcţionari în unităţile economico-sociale şi politice”.

Analiza diferenţelor regionale privind modificările între recensămintele din 1992 şi 2002 în cadrul populaţiei ocupate pe grupe majore de ocupaţii indică câteva particularităţi:

- Populaţia din grupa 0 „membri ai legislativului, executivului, conducători de unităţi economico-sociale” a cunoscut creşteri ale efectivelor doar în regiunile NE şi NV

- Agricultorii şi lucrătorii calificaţi în agricultură şi-au redus efectivele în regiunile SE, Centru, SV şi NV, în celelalte regiuni numărul acestora a crescut

- Grupa muncitori necalificaţi şi-a redus substanţial efectivele în regiunile SV,V şi Centru, în celelalte regiuni scăderile efectivelor la aceasta grupă au fost mai mici.

- „ocupaţiile dominante”, respectiv ocupaţiile formalizate, cristalizate, cu o anumită „tradiţie” în structura câmpului ocupaţional al economiei româneşti, care acoperă ponderi semnificative din totalul persoanelor ocupate şi care prin dispariţia lor periclitează existenţa altor ocupaţii poziţionate în sectoarele din amonte şi aval;

- „ocupaţiile care şi-au schimbat semnificativ conţinutul”: adică acele ocupaţii al căror conţinut a fost puternic afectat, în special datorită restructurărilor din economia românească din anii tranziţiei, dar şi apoi, ca urmare a creşterii economice, apariţiei unor produse şi servicii noi. Se regăsesc cu precădere în acele sectoare industriale, puternic afectate de schimbări tehnologice sau de natură organizaţională, dar şi în sfera serviciilor, unde conţinutul activităţilor s-a schimbat foarte mult, fiind mult mai orientat spre nevoile clientului/beneficiarului sau care, pe de altă parte, înaintând în direcţii noi de activitate, determină şi schimbări sau chiar redefiniri ale conţinutului activităţilor subsumate lor;

- „ocupaţiile de străpungere”, respectiv ocupaţii noi, care apar cu precădere în sectoare noi, cu valoare adăugată ridicată, şi care au potenţial crescut de evoluţie; „produc stocul cunoaşterii şi invenţiile tehnologice necesare pătrunderii în societatea cunoaşterii”.

Analizând importanţa trecută, prezentă şi viitoare a diferitelor tipuri de activităţi, creşterile cele mai semnificative în importanţă le-au înregistrat următoarele activităţi:

- din categoria activităţilor generic numite interacţiune şi comunicare cu ceilalţi:

- activităţi de coordonare/supervizare/management;

- activităţi de administrare/organizare/gestionare;

- activităţi de monitorizarea şi controlarea resurselor;

- din categoria activităţilor generic numite activitate intelectuală:

- activităţi de identificare de soluţii/rezolvare de probleme;

- activităţi de inovare;

- din categoria activităţilor generic numite activităţi fizice:

- lucrul cu computerul;

- activităţi de operare cu echipamente;

- activităţi de control a modului de funcţionare a acestora.

Din punctul de vedere al condiţiilor nefavorabile de muncă, se pot identifica

următoarele caracteristici:

- Cele mai înalte scoruri la capitolul condiţii nefavorabile de muncă se înregistrează

în rândul ocupaţiilor dominante: zgomot, căldură excesivă, poluare, frig.

- Practicanţii ocupaţiilor de străpungere se confruntă cu zgomot, disconfort fizic

(lucrul cu clienţii/beneficiarii, cu tehnologii noi sau care implică în mare măsură

călătorii în interes de serviciu), şi condiţii de muncă penibile (cu precădere cele din

sfera serviciilor sociale).

- Pentru ocupaţiile cu modificări în conţinut, zgomotul rămâne cea mai răspândită

dintre condiţiile nefavorabile muncii.

- Se remarcă astfel incidenţa ridicată a zgomotului printre condiţiile nefavorabile.

- Bolile profesionale sunt prezente la ocupaţiile din construcţii, sănătate, agricultură,

industrie extractivă, comerţ, industrie prelucrătoare. Cotele foarte mari de nu

ştiu/non-răspuns obţinute la întrebările privind bolile profesionale indică, totuşi, o

lipsă de cunoaştere în ceea ce priveşte bolile profesionale, sau riscul sporit de a

contacta anumite boli.