Bunul economic

În scopul satisfacerii nevoilor sale, individul (ca, de altfel, şi întreaga societate) este obligat să desfăşoare în permanenţă diferite activităţi economice, politice, religioase, sociale şi culturale. În procesul desfăşurării acestor activităţi, el trebuie să valorifice, să folosească anumite resurse. În cazul activităţilor economice, acestea sînt resursele economice. Ce reprezintă ele?

Orice activitate umana presupune asigurarea de resurse economice specifice, in cantitati determinate si de calitate adecvata. Resursele economice constituie totalitatea elementelor materiale si umane, reale si monetare, ce pot fi atrase si utilizate in productia de noi bunuri economice, in scopul satisfacerii veniturilor sociale.

Ele mai pot fi definite ca fiind totalitatea elementelor, premiselor – directe si indirecte – ale actiunii sociale practice, care sunt utilizabile, pot fi atrase si sunt efectiv utilizate la producerea de noi bunuri materiale si servicii.

Ele constituie deci, potentialul materiale si spiritual ce sta la baza reluarii si dezvoltarii de bunuri materiale si servicii. Prin cantitatea, iversitatea, calitatea si eficienta utilizarii lor, resursele constituie suportul activitatii economice si a satisfaceri nevoilor.

Premisa primara a satisfacerii nevoilor umane, este natura. Mediul natural este cel dintai al resurselor materiale, precum si cadrul existentei si activitatii oamenilor. In mod direct sau indirect, natura ofera aproape toate cele necesare existentei omului si progresului societatii.

Resursele economice - constituie totalitatea elementelor naturale, umane, financiare, informaţionale şi tehnologice atrase şi utilizate pentru producerea bunurilor necesare satisfacerii nevoilor umane.

Resursele economice sînt folosite atît de persoanele fizice, cît şi de întreprinderi şi de administraţiile publice locale şi centrale. O dată cu creşterea nevoilor umane, în activitatea economică este atrasă o cantitate tot mai mare şi mai diversă de resurse.

Resursele economice constituie cea de a doua premisă a oricărei activităţi umane. "Ele sînt extrem de numeroase şi de variate. Problemele folosirii rationale, ale conservarii si economisirii resurselor naturale de toate felurile, a devenit o preocupare de prim ordin in orice economie nationala. Resursele naturale impreuna cu cele umane, formeaza resursele originare sau primare, care cuprind: potentialul de resurse naturale (minerale, petrol, gaze naturale, fond funciar si forestier) si potentialul demografic de resurse de munca (populatia totala, populatia activa, populatia ocupata etc.).

Clasificarea resurselor economice

Clasificarea resurselor economice în grupuri mai mult sau mai puţin omogene se poate face în felul următor:

• Resurse primare (create de natură) resurse umane (populaţia din punct de vedere cantitativ, calitativ şi structural număr, calificare, experienţă etc)

• Resurse naturale (fondul funciar, pădurile, apele, zăcămintele minerale).

• Resurse derivate (acumulate, create de om)

• Resurse materiale (capitalul tehnic sub formă de maşini, utilaje, construcţii, precum şi sisteme de transport)

• Resurse energetice(caderea apelormenergia solara,reactiile chimice si nucleare,etc)

• Resurse financiare, de care dispune populaţia, întreprinderile şi statul(mijloacele banesti concentrate la dispozitia agentilor economici)

• Resurse inovaţionale (cunoştinţe, experienţă ştiinţifică, tehnologii) Resurse informaţionale, care permit agentilor economici să cunoască realitatea, să ia deciziile cuvenite şi să acţioneze.