Audit intern în instituția publică

1.1. Definirea şi obiectivele auditului public intern

Auditul intern este un control de tip ex post, realizează o monitorizare permanentă a funcţionării sistemului, îndeosebi în domeniul fundamentării deciziilor de efectuare a operaţiunilor care angajează banul sau patrimoniul public,această caracteristică de control concomitent,în timp real rezultă imediat din funcţia pe care o îndeplineşte activitatea de inspecţie pentru auditul intern.

Acesta conduce la realizarea unei convergenţe maxime între obiectivele urmărite de diferitele forme de control intern la nivelul instituţiilor publice, prin însăşi faptul că aceste forme şi structuri de control intern fac obiectul auditului intern.

Auditul intern al instituţiilor publice reprezintă o nouă viziune asupra controlului utilizării fondurilor publice şi administrării patrimoniului public,în sensul extinderii sferei de interes a controlului dincolo de zona strict financiar-contabilă.Auditul intern introduce conceptul de control al performanţei manageriale al instituţiei auditate precum şi perfecţionarea,dezvoltarea şi eficientizarea sistemului instituţiilor publice. Acesta contribuie la modificarea mentalităţii controlului din domeniu în sensul direcţionării efortului de analiză şi evaluare al acestuia spre aspectele şi variabilele de comandă ale sistemului analizat, modul de fundamentare a deciziei manageriale,modul de colaborare interpersonală a lucrătorilor din sistem,modul de asumare a viitorului, modul de gestionare a riscurilor.

Sintetizând, auditul public intern poate fi definit ca o examinare metodologică şi sistematică a unei situaţii, de către o persoană independentă şi competentă,asigurând validarea materială a elementelor pe care le analizează, ce verifică conformitatea modului de tratare a acestor fapte cu regulile, normele şi procedurile sistemului de control intern,în vederea exprimării unei opinii motivate asupra concordanţei globale a situaţiei examinate în raport cu normele. Complexitatea temelor de urmărit, precum şi necesităţile de ordin pragmatic ale beneficiarilor de informaţii au determinat o abordare adeseori sectorială a activităţii de audit intern, o specializare a acestuia prin limitarea misiunilor la anumite domenii.

După criteriile luate ca referinţă auditul public intern se clasifică în două categorii:

Auditul de regularitate şi conformiate se realizează de către toate tipurile de auditori din sectorul privat şi public constă în examinarea deciziei manageriale privind:

o ansamblul de activităţi specifice derulate în cadrul instituţiei publice subordonate,

o previzionarea resurselor financiare,cuantumul şi structura acestora,a modului cum s- a acţionat pentru formarea şi atragerea resurselor financiare îndeosebi a celor extrabugetare,

o a modului de repartizare şi utilizare a resurselor financiare în conformitate cu destinaţiile stabilite,

o respectarea reglementărilor contabile în vigoare, examinarea validităţii înregistrărilor specifice legalităţii,regularităţii şi încadrarea operaţiunilor în plafoanele valorice aprobate,

o înregistrarea şi evidenţierea valorică a tuturor mişcărilor patrimoniale, gradul în care ele exprimă realitatea.

o organizarea şi exercitarea la nivelul instituţiei a controlului financiar preventiv.

o Auditul conformităţii se efectuează ţinând cont de o serie de principii şi criterii de specialitate astfel încât sa fie posibilă exprimarea unei judecăţi pertinente privind : validitatea,

o economicitatea,oportunitatea şi deplina legalitate a deciziilor din domeniul financiar- contabil, a înregistrarilor contabile şi a documentelor întocmite.

Auditul performanţei manageriale (auditul de sistem sau performanţei) este realizat,conform legii, în instituţiile publice, ca partea cea mai consistentă a auditului intern.

Acesta se referă la evaluarea, inclusiv la cuantificarea modului în care s-a luat decizia managerială în ce priveşte operaţiunea respectivă , sens în care se va evalua:

- sistemul de luare a deciziei,

- costul deciziei (operaţiunii), adică parametrul de economicitate impactul deciziei (operaţiunii) adică parametrul de efectivitate sau eficacitate.

- eficienţa deciziei,adică optimul dintre economicitate şi eficacitate