Asigurări și Protecție Socială

Definiți politica socială și menționați funcțiile acesteia.

Politica socială reprezintă totalitatea mecanismelor de răspuns la problemele cu care se

confruntă societatea în general: sărăcie, inegalitate, discriminare, şomaj, marginalizare etc. Prin

aceste acțiuni promovate se speră să fie atinsă bunăstarea. În general, aceste mecanisme de

răspuns la diversele probleme sunt concepute și implementate de autoritățile statului. Prin aceste

manifestări se creează și se menține o legătură între stat, ca entitate și cetățenii săi care aspiră la

bunăstare. Obiectivul principal al tuturor politicilor sociale îl reprezință bunăstarea cetățenilor.

Politica sociala are o serie de funcții: funcții de reglare – (prin aceste funcții piața este

adusă la starea de echilibru), funcții compensatorii (prin ele se corectează distribuirile inegale ale

pieței), funcții de satisfacere a unor nevoi colective prin consumul individual care nu pot fi

realizate eficient prin mecanismele pieţei: cultura, învăţământul, funcții protective (sunt acoperite

situațiile de risc: boală, incapacitate de muncă, bătrânețe).

Lucrare de verificare - unitatea de învățare nr. 2

Sistemele de asigurari sociale; obiective, tipologie, dezavantaje.

Obiectivele sistemului de asigurări sociale sunt:

- protecţia veniturilor – mecanisme salariale; menţinerea puterii de cumpărare

- protecţia socială a şomerilor – politici de suport destinate şomerilor

- protecţia familiei şi a copilului – întărirea familiei ca instituţie; asigurarea

bunăstării copiilor; evitarea discriminării între sexe; libertatea alegerii individuale în ceea ce

priveşte numărul copiilor

- protecţia vârstnicilor – mecanisme specifice de suport pentru vârstnici (cu referire

la venituri şi la servicii)

- protecţia tinerilor – accesul la învăţămât; sprijin în integrarea profesională

- protecţia persoanelor cu dizabilităţi – suport financiar; servicii specifice care să

asigure o viaţă decentă; suport activ pentru integrare în societate

- protecţia săracilor – măsuri active concepute ca suport social de depăşire a

situaţiilor cere generează sărăcia.

Protecţia socială se realizează la trei niveluri:

a) protecţia acordată prin transfer financiar contributoriu;

b) protecţia categorială – acordată tuturor membrilor unei categorii (copii, persoane cu

dizabilităţi), în mod automat, prin transfer financiar non-contributoriu;

c) asistenţa prin transfer non-contributoriu, pe baza diagnozei necesităţilor concrete.

3 din 19

Tipologia sistemelor sociale

Astăzi există o mare diversitate de sisteme de asigurări sociale, astfel că încadrarea lor

riguroasă în modele specifice este dificilă. În funcţie de natura fondurilor din care se realizează

plata beneficiilor se disting:

- Sistemul de asigurări (de tip bismarckian) - în care accentul se pune pe fondul de

asigurări sociale (diferit de bugetul de stat), iar beneficiile sunt condiţionate de contribuţii şi de

mărimea acestora; fondul are o administrare în care sunt incluşi mai mulţi actori sociali –

patronat, guvern, sindicate.

Acest sistem de asigurări sociale a fost deseori criticat ca generând inegalităţi şi

excluziuni sociale datorită faptului că sunt condiţionate exclusiv de ocupare

- Sistemul de asigurări (de tip beveridgean) - care acoperă întreaga populație care a

contribuit la bugetul de stat, beneficiile sunt suportate din acest buget (au un nivel cantitativ şi

calitativ constant scăzut); statul este administratorul sistemului.

Dezavantaje ale sistemelor de asigurare sociale:

Dacă avem în vedere corelarea sistemului de asigurări sociale cu necesitățile sociale,

mecanismele de asigurări sociale prezintă o serie de dezavantaje:

- aceste scheme nu pot oferi beneficii celor care nu au lucrat niciodată sau care nu au

contribuit cel puţin un număr minim de ani, prevăzut prin lege (de exemplu: persoane cu

afecţiuni latente anterior vârstei legale de intrare în piaţa muncii şi la care riscul de pierdere a

capacităţii de muncă ar surveni imediat după angajare sau persoane care nu pot intra pe piaţa

muncii datorită responsabilităţilor familiale);

- aspecte discriminatorii - femeile nu vor avea beneficii egale cu ale bărbaților datorită,

cel puţin, numărului de ani de muncă mai mic decât al bărbaţilor (cauzele fiind multiple: sistemul

legislativ, întreruperi pentru creşterea copiilor, riscul expunerii la şomaj etc.). Mai mult,

beneficiile sunt legate de numărul de ani de contribuţii, respectiv de un anumit procent din

venitul individual, fără nici o legătură cu nevoile individuale (o persoană care are în întreţinere o

familie numeroasă are alte nevoi decât o persoană singură);

- unele contribuţii sunt corelate cu câştigurile, beneficiile vor fi mai mici pentru cei cu

câştiguri mici existând riscul apariţiei sărăciei.

De-a lungul anilor multe ţări au încercat să depăşească aceste dezavantaje modificând o

parte din schemele de asigurări sociale. De exemplu, au fost introduse beneficii minime

suplimentare pentru cei care au avut venituri mici şi au contribuit puţin, iar formula de calcul a

determinat un beneficiu foarte mic.