1.Aspecte teoretice privind responsabilitatea socială corporatistă
1.1.Definiţii şi premise
Tot mai des abordat în literatura economică este conceptul de responsabilitate socială, prin care înțelegem recunoașterea faptului că activitatea întreprinderii are un impact serios asupra societății și că acest impact trebuie luat în considerare în procesul decisional.
Responsabilitatea socială corporativă este un concept foarte generos, și a început să schimbe lumea în care trăim. Societatea din ziua de astăzi este interesată atât de rezultatele financiare ale companiilor, cât și de modul în care acestea își fac afacerile. Nu mai există loc pentru „guerilla business” la ora actuală, iar lumea corporativă a înțeles că societatea îi va acorda licența de a opera numai în condițiile în care criteriile responsabilității sociale vor fi satisfăcute.
Literatura de specialitate abundă în definiţii ale conceptului de responsabilitate socială corporatistă, fără a oferi o definiţie general acceptată. World Business Council for Sustainable Development (www.wbcds.org) defineşte responsabilitatea socială corporatistă drept „angajamentul mediilor de afaceri de a contribui la dezvoltarea economică durabilă conlucrând cu angajaţii, familiile lor, comunitatea locală şi societatea în ansamblul său pentru a îmbunătăţi calitatea vieţii acestora”.
Petcu M. defineşte responsabilitatea socială corporatistă drept „modalitatea în care o firmă îşi desfăşoară activitatea în cadrul sistemului legislativ şi a reglementărilor stabilite de societate, în conformitate cu drepturile universale ale omului”.
Din aceste definiţii reiese faptul că responsabilitatea socială a întreprinderii reprezintă un concept fundamental, aflat într-o continuă redefinire, pentru a corespunde nevoilor diferite de la o epocă istorică la alta. În esenţă, responsabilitatea socială corporatistă desemnează o nouă atitudine a întreprinderii, care vizează stabilirea unui parteneriat lung cu societatea. Scopul responsabilităţii sociale corporatiste este de a defini, a înţelege şi a îmbunătăţi echilibrul dintre antreprenoriat şi practicile etice. Managerii trebuie să conducă în mod profitabil activităţile întreprinderilor, dar trebuie să fie răspunzători pentru impactul acestor activităţi. De aceea, în faţa numeroaselor oportunităţi şi primejdii cu care se confruntă întreprinderile actuale, managerii acestora trebuie să găsească soluţii sustenabile din punct de vedere economic, social şi ecologic. Responsabilitatea socială corporatistă presupune eforturi mai mari din partea firmelor, dar şi beneficiile obţinute de acestea cresc.
Dicţionarul explicativ al limbii române (DEX) defineşte responsabilitátea ca fiind o
atitudine conştientă, un simţ de răspundere faţă de obligaţiile sociale; ori o sarcină, răspundere
pe care şi-o asumă cineva. [DEX 2]
Alţi autori [CIUTACU 2005] susţin definiţia dată responsabilităţii sociale de Comisia Europeană şi subliniază că responsabilitatea socială reprezintă acel comportament prin care companiile decid, fără a li se impune, să integreze diferite obiective de ordin ecologic sausocial în preocupările lor, instituind în acest sens un nou tip de relaţie şi parteneriate cu diferite grupuri de interes, numite stakeholderi.
Astfel, acţiunile de responsabilitate socială sunt cele care trec dincolo de obligaţiile pe care le are intreprinderea, conform legii (sociale sau de mediu), cu scopul de a crea o percepţie sau o realitate conform căreia ea promoveaza interesul public. Aceste organizaţii aleg sa fie responsabile din punct de vedere social.
Cele mai multe corporaţii şi multinaţionale întâlnesc presiuni puternice din partea diferitelor categorii de părţi interesate (consumatori, angajaţi, furnizori, comunităţi locale, guvern, organizaţii neguvernamentale sau instituţii) pentru a se implica în acţiuni care sa le demonstreze responsabilitatea socială. Acţiunile de CSR pot include încorporarea caracteristicilor sau a problemelor sociale la nivelul realizării produselor şi serviciilor (de exemplu, eliminarea fluorurilor şi CO2, utilizarea pe scară largă a tehnologiilor ecologice, educaţia ecologică la nivel organizaţional etc.), lupta pentru atingerea unor nivele ridicate de performanţa de mediu prin reciclare sau reducere/eliminare a emisiilor poluante (adoptarea unor strategii agresive de eliminare a emisiilor), promovarea intereselor comunitatii locale sau a unor organizaţii neguvernamentale (Greenpeace etc.)
FACULTATEA DE ȘTIINȚE ECONOMICE
SPECIALIZAREA: ECONOMIA COMERȚULUI, TURISMULUI ȘI SERVICIILOR
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
