Valorificarea resurselor minerale energetice și protecția mediului înconjurător

I. Planul de management al deseurilor miniere

Planul de management al deseurilor miniere sau identificarea strategiilor de reducere a riscurilor de mediu associate manipularii, evacuarii si depozitarii reziduurilor de decantare cuprinde mai multe faze:

- Faza de proiect (stadiile studiului de fezabilitate, de inginerie si de proiectare)

- Faza de constructie si de exploatare a iazului de decantare

- Monitorizarea iazului de decantare in perioada functionarii

- Faza de închidere si dezafectare

- Activităti de recuperare si remediere

Faza de proiect (stadiile studiului de fezabilitate, de inginerie si de proiectare)

Fazele de planificare si dezvoltare ale unui proiect minier trebuie să evalueze costurile si beneficiile unor solutii alternative de depozitare a reziduurilor de valorificare.

Iazurile de decantare sunt unanim recunoscute ca factori potentiali de risc din punct de vedere al mediului, acest lucru fiind reflectat de modul în care planificarea si autoritătile în drept tratează cererile depuse pentru constructia unor noi instalatii miniere. Analiza de risc ambiental datorate tehnologiei de realizarea a iazului si de managementul reziduurilor de valorificare corespunzătoare, sunt elemente de prima importanta care trebuie luate in considerare inainte de realizarea iazului.

Faza de constructie si de exploatare a iazului de decantare

În construirea iazurilor de decantare, se folosesc diverse metode si materiale de constructie; pentru fiecare alegere făcută, trebuie să conteze obtinerea gradului cerut de stabilitate la cele mai scăzute costuri. Materialele folosite pot include roci sterile extrase din mină, material preluat de la alte construcŃii sau reziduuri de valorificare. În toate cazurile, materialul trebuie să corespundă parametrilor de permeabilitate, compresibilitate, rezistentă la forfecare si trebuie să fie stabil chimic.

Faza de închidere si dezafectare

Strategiile pentru închiderea si reabilitarea locatiilor miniere pot să solicite într-o măsură mai mică sau mai mare, operatiuni de monitorizare si de întretinere în faza care urmează închiderii.

În ceea ce priveste elementele poluante din iazurile de decantare, după închidere, există două modalitati de blocare a eliminarii in depozitului de deseuri, utilizate în mod curent:

a. Închidere, astupare si acoperire

b. Submersie permanentă

Activităti de recuperare si remediere

În mod ideal, activitătile de recuperare a zonelor cu reziduuri de valorificare si remedierea acestor zone în vederea utilizării lor ulterioare, trebuie planificate si programate în detaliu, încă din timpul functionării minei. Cu toate acestea, se întâmplă uneori ca tratarea fizică a instalatiilor SID să fie necesară dupa o lungă perioadă după închiderea exploatării miniere, după cum se întâmplă frecvent, ca la anumite zone de reziduuri să se impună tratamentul, mult după ce au fost abandonate.

II.Studiu de caz: INFLUENŢA ACTIVITĂŢILOR INDUSTRIEI MINIERE ASUPRA CALITĂŢII APELOR DE SUPRAFAŢĂ DIN VALEA JIULUI

II.1. INTRODUCERE

După dezvoltarea economică explozivă din anii 1960-1980, s-a constatat că ea are un impact extrem de dăunător asupra mediului ambiant, cu atât mai mult cu cât această dezvoltare a atins practic toate zonele planetei. Printre cei mai puternici factori poluanţi ai mediului sunt industria energetică şi cea minieră. Acestea sunt răspunzătoare atât de poluarea aerului cât şi de poluarea apelor şi a solului. Activitatea de preparare a substanţelor minerale utile, inclusive a cărbunilor, duce la ocuparea cu depozitarea sterilelor a unor mari suprafeţe. Activitatea de preparare a minereurilor se face însă răspunzătoare în cel mai înalt grad de poluarea apelor, atât cu ioni metalici cât şi cu suspensii minerale solide şi cu reactivi organici. Activităţile umane desfăşurate într-o anumită zonă produc un impact ecologic, prin aceasta înţelegând efectul direct sau indirect asupra factorilor de mediu şi asupra ecosistemelor. Acest efect se manifestă prin schimbări ce duc la afectarea sănătăţii omului, integritatea mediului, respectiv a florei, faunei, solului, aerului, apei, climatului şi peisajului, ca şi interacţiunea mai multor astfel de factori. În cadrul restructurării sectorului minier, protecţia mediului reprezintă un obiectiv deosebit de important. Industria extractivă, prin activităţile specifice pe care le implică, are un impact ecologic semnificativ asupra mediului, cu dominanţă pe plan local, în apropierea unităţilor miniere şi a depozitelor de produse miniere şi de steril rezultate din procesele de extracţie şi de preparare. Acest impact se manifestă prin încărcarea cu elemente impurificatoare a apelor de suprafaţă, modificarea hidrologiei şi poluarea apelor freatice, distrugerea terenului ca urmare a operaţiunilor directe miniere şi prin depunerea sterilului în halde exterioare, eliminarea de noxe în atmosferă, toate acestea constituind factori de presiune asupra componentelor de mediu. Reducerea activităţii miniere nu poate fi concepută însă peste o anumită limită, deoarece omenirea este dependent atât din punct de vedere energetic cât şi al materiilor prime de această industrie. De aceea, se impune găsirea celor mai eficiente metode de a reduce cât mai mult poluarea produsă de către aceste activităţi, astfel încât ele să coexiste alături de celelalte activităţi economice mai puţin poluante sau chiar nepoluante. Reducerea şi eliminarea poluării mediului înconjurător sunt acum prioritare, însă la acestea se adaugă încă un fapt esenţial, şi anume, capacitatea mediului de a se reface, cu sau fără ajutorul omului. În Valea Jiului, în momentul de faţă, dată fiind restrângerea de activitate în domeniul industriei miniere, se poate spune că poluarea mediului s-a redus, în special pentru factorii de mediu aer şi apă. În lucrarea prezentă ne-am propus să studiem situaţia actual a poluării râului Jiu, datorată activităţii industriei miniere din zonă.

Curs Valorificarea resurselor minerale – energetic si protectia mediului inconjurator

www.agir.ro

www.apm.ro

Cocheci V. şi colab. Bazele tehnologiei chimice (vol. II), Institutul

Politehnic „Traian Vuia“, Timişoara, 1979.

Ionescu Tudor D., Constantinescu Ş. ş.a. Analiza apelor, Editura

Tehnică, Bucureşti, 1968.

Traistă E., Ciocan V. Tratamentul apelor reziduale, Editura

Universitas, Petroşani, 2000.

Traistă E., Madear G. Igiena mediului – Igiena solului şi ambientală,

Editura Universitas, Petroşani, 2000.

Ionică Mădălina „Surse de poluare a apelor curgătoare din bazinul

hidrografic al Văii Jiului“, Referat de doctorat, Petroşani, 2002.

Standarde în vigoare.

Directiva cadru 60/2000.

Universitatea Ecologica din Bucuresti

Masterat Managementul resurselor naturale