Environmentul poate fi abordat ca un sistem cibernetic ce functioneaza, pe baza legitatilor sistemice, prin intermediul unui permanent flux de materie, energie si informatie. Asadar, environmentul este caracterizat de anumite atribute specifice oricarui sistem cibernetic:
1. este dinamic, adica, in decursul unui anumit interval de timp el isi modifica starea fie ca urmare a actiunii factorilor externi, fie ca efect al interactiunilor dintre partile sale componente. Modificarea poate avea un caracter organizator, optimizator sau unul perturbator, destructiv, aceasta depinzand de natura si amplitudinea transformarilor substantial- energetice in raport cu coeficientul de rezistenta si asimilare al sistemului;
2. este deschis, functionarea sa normala depinzand de schimburile energetico-informationale;
3. este complex, presupunand un numar relativ mare de elemente componente si un coeficient ridicat de saturatie in legaturi interne si externe;
4. este selectiv in raport cu starile posibile, tinzand sa se delimiteze si sa-si conserve propria identitate, in ciuda presiunii variatiilor factorilor externi.
Insusirile sistemelor environmentale reies tocmai din starile rezultate ca urmare a conlucrarii si coevolutiei partilor componente. In conformitate cu opiniile mai multor autori (Rosu Al., Ungureanu, Irina, Mac I., Muntean L.,) aceste insusiri specifice pot fi sintetizate in urmatoarele categorii:
1. Integralitatea. "Pamantul considerat ca un tot" (V. Mihailescu). Ca in orice sistem deschis, componentele isi pierd identitatea in cadrul intregului, capatand atribute si valente noi
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
