Stratul de ozon

Se vorbeste foarte mult in ultima vreme despre subtierea periculoasa a stratului de ozon ce ne protejeaza de ucigatoarele radiatii ultra violete ale Soarelui.

Dar putina lume stie ca ozonul este un gaz toxic, urat mirositor. Au existat vremuri in care se recomanda calduros aerul de munte ca fiind "ozonat" numai bun pentru sanatatea omului.

Tot asa unele ape minerale erau recomandate pentru ca erau "usor radioactive"

Multa ignoranta in aceste reclame, nu-I asa? Si totusi, daca vorbim de ozon, este interesant sa observam cum acest gaz toxic devine un element vital pentru protectia vietii terestre, astfel spus un rau care in anumite conditii, devine in bine.

Cuvinte cheie: stratul de ozon, radiatiile ultraviolete, subtiere periculoasa a stratului, gaz toxic, ozonat.

In straturile superioare ale atmosferei, in stratosfera, ozonul formeaza un invelis neuniform ca si grosime ce constituie pentru om un sistem natural de aparare inpotriva radiatiilor solare.

Ozonul este o forma alotropica a oxigenului, continand o molecula de trei atomi de oxigen cu formula O3, putandu-se forma la temperaturi foarte inalte prin incalzirea oxigenului. Este un gaz de culoare albastra inchisa, cu miros intepator care in natura se formeaza in urma descarcarilor electrice cu ocazia furtunilor, iar artificial se obtine prin descarcari electrice la 10.000 de volti.

Stratul de ozon din atmosfera inalta absoarbe eficient razele ultraviolete, oprind majoritatea razelor daunatoare in drumul lor spre suprafata Pamantului.

Energia radiatiei absorbite incalzeste ozonul si astfel apar straturi calde in partea superioara a stratosferei, care se comporta ca un copac pus peste stratosfera. Daca tot ozonul din atmosfera ar fi comprimat la presiunea de la suprafata Pamantului, ar rezulta un strat cu grosimea de numai 3 mm.

Lipsa stratului de ozon ar putea duce la aparitia unei poluari de natura radianta, prin cresterea fluxului de radiatii ultraviolete de la Soare, care ajung la sol.

Acest fenomen prezinta un mare pericol, deoarece se stie ca radiatia ultravioleta este sterilizanta pentru formele inferioare de organizare, care stau la baza lanturilor trofice si, in acelasi timp, este foarte periculoasa pentru oameni.

Ozonul este o forma de oxigen care se formeaza atunci cand moleculele de oxigen sunt supuse actiunii radiatiilor ultraviolete solare, cel mai adesea in stratosfera. Radiatia respectiva descompune moleculele de oxigen, iar o parte din atomii liberi de oxigen se recombina cu oxigenul si dau nastere la ozon. Reactiile care au loc sunt:

luminaO + OO +O2O3

Noua configuratie, ozonul, se caracterizeaza printr-o proprietate pe care oxigenul bioatomic nu o are si anume, aceea de a absorbi sau a reflecta multe din razele ultraviolete emise de Soare.

Exista asa numita ozonosfera caracterizata prin prezenta O3 in cantitati deloc neglijabile la inaltimea de 25-30 km comparativ cu nivelul marii unde concentratia este foarte scazuta. Cercetatori britanici au investigat ani de-a randul in Antartica, constatand micsorarea cantitatii de ozon intre anii 1957-1973 si 1980-1984. Oricum diminuarea ozonului este generalizata pe glob, dar nu a fost sesizata in egala masura si la Polul Nord sau in restul lumii.

In mod natural, difuzia ozonului din stratosfera, unde are rol protector, spre troposfera, unde ar putea da efecte negative, este franata pe de o parte de distrugerea sa de catre radiatia solara:

O3O2 + O

O3 + O2 O2

Iar pe de alta parte, prin reactia sa cu umiditatea din troposfera, reactia care duce tot la distrugerea sa in straturile de aer in contact cu biosfera.