Stadiul actual al cunoașterii în domeniul bazinelor colectoare

1.1.Introducere

În ţara noastră in present, se desfasoara acţiunea de protecţie a calităţii surselor de apă, organizată în baza legilor în vigoare. Creşterea consumurilor de apă atrage însă după sine şi mărimea pericolului de impurificare a surselor naturale de apă, respectiv agravarea stării de murdărire a acestora datorită evacuărilor de ape industriale .

Epurarea reprezintă procesul complex de reținere și neutralizare a substanţelor dizolvate, în suspensie prezente în apele uzate industriale în stații de epurare.

Scopul epurării este de a îmbunătații calitatea apei pentru a putea fi deversată în emisar fără a dăuna factorilor de mediu.

În ultimii ani calitatea apelor din România s-a îmbunătaţit uşor dar nu ca urmare a întăriri măsurilor de control a poluării.

Consumurile de apă ale industriei şi agriculturii au scăzut datorită reducerii activităţii lor, contribuind în acest fel la diminuarea catităţilor de ape uzate evacuate în apele de suprafaţă.

Poluarea a scăzut ca urmare a cantităţilor reduse de îngrăşăminte şi pesticide aplicate, dar contaminarea apelor subterane în special cu nitraţi este încă ridicată.

Necesitatea epurării înainte de evacuarea în emisari a apărut inițial numai pentru apele uzate menajere colectate din localități. Ținându-se seama de caracterul acestor ape au fost elaborate câteva procese de epurare și instalații corespunzătoare suficiente pentru a realiza gradul de epurare dorit .

Odată cu dezvoltarea industriei și cu creșterea volumului de ape uzate industriale a devenit necesară şi epurarea acestor ape. Epurarea lor s-a realizat în mare masură tot prin procedeele clasice, adică acelea adoptate inițial pentru apele menajere.

Procedeele clasice de epurare oferă însă posibilitați limitate în epurarea apelor uzate. Ele nu sunt capabile să micșoreze de loc conținutul apei în impurități minerale dizolvate, iar unele substanțe organice, mai ales cele obținute prin sinteză nu sunt degradate de către microorganisme și trec neschimbate prin stațiile de epurare. Astfel de impuritați ramân nemodificate și în apa emisarilor, nefiind eliminate nici în cursul proceselor naturale de autoepurare .

Problema eliminării impuritaților rezistente la epurarea prin metodele clasice a impus adoptarea unor metode noi de epurare care să le completeze pe cele clasice.

Astfel de metode sunt: neutralizarea, flotația, extracția, aerarea pentru eliminarea impuritaților volatile, spumarea, exidarea chimică sau electrochimică.

Procesele de tratare și cele de epurare a apelor produc schimbări asupra concentraților substanțelor anume, care sunt scoase, fie introduse în apă. Un exemplu este introducerea oxigenului în apă (transfer din faza gazoasă în faza lichidă) sau îndepărtarea amoniacului (din faza lichidă în faza gazoasă) .

Orice procedeu de transformare este format dintr-o înșiruire de operații consecutive, de natură mecanică, fizică, chimică sau biologică. Ea constă dintr-un număr limitat de operații simple, distincte care se realizează în instalații și aparate corespunzătoare pentru diverse variante de tehnologii.

1.2.Bazinele de colectare

Bazinele de colectare, sunt rezervoare subterane impermeabile in care apele uzate rezultate din gospodariile individuale sunt drenate si stocate o perioada de timp.Bazinele de colectare se vidanjeaza periodic in functie de capacitatea acestora.