Sisteme Ecologice Antropizate

Sistemele antropizate sunt formate prin transformarea şi simplificarea sistemelor ecologice naturale.

Fiind ecosisteme simplificate, cu nivel redus de complexitate a organizării şi cu echilibru precar, sistemele antropizate nu se pot mentine decât prin interventia severă şi permanentă a populatiei umane pe căi multiple şi specializate, cu imputuri mari de energie auxiliară sub forma combustibililor fosili. În perspectivă nu prea îndepărtată (aproximativ sub 100 de ani) este probabil ca stocurile utilizabile de combustibili fosili să se epuizeze. Unii autori mai putin optimişti (sau poate mai realişti) afirmă că timpul de epuizare este şi mai scurt, de 40-50 de ani. De aceea, se impune de urgentă revizuirea tehnologiilor în favoarea celor cu consumuri energetice reduse, paralel cu stimularea mecanismelor şi proceselor de maximizare şi concentrare a energiei solare.

Intreprinderea ca ecosistem antropizat are in functionarea sa, iesiri si produsi intermediari. Intrarile sistemului sunt resursele materiale si energetice - produsele altor ecosisteme industriale (materiale, energie, informatie) - produsele altor ecosisteme care satisfac nevoile umane din ecosistemul in discutie si deseuri din alte ecosisteme antropizate industriale sau neindustriale care pot avea efecte agresive asupra mediului si sanatatii in ecosistem. Produsele intermediare din sistem care satisfac nevoile umane din interiorul ecosistemului antropizat si deseuri rezultate din ecosisteme au efecte eco si sanoagresive in interiorul sistemului.

1. Componenta antropică

-Asezări

-rurale – presiunea exercitată de om este redusă

-urbane mici – puţini locuitori, activităţi economice reduse, unele schimbări în mediu

-marile centre urbane – mediul natural complet schimbat

-Agricultura

-Extensivă:

-Defrisări masive

-Întroducerea culturilor cerealiere

-Intensivă:

-Creşterea producţiei agricole

-Mecanizare, chimizare, irigaţii, desalinizare, desecare, soluri cu productivitate crescută

-Creşterea animalelor

-Păstoritul de transhumanţă

-Resurse de hrană limitate

-Resurse impuse de condiţii climatice

-Intensivă

-În statele dezvoltate economic

-Ferme moderne

-Hrană abundentă

-Rase de animale selecţionate

-Organizarea în spaţii amenajate, bine întreţinute

-Industria

-Modifică negativ prin: excavaţii, extracţia petrolului, baraje şi lacuri hidroenergetice, platforme industriale, diguri, bazine portuare, noxe, deşeuri, construcţii abandonate etc

-Omul

-A creat forme de relief:, diguri, canale, taluze

-A nivelat ondulările reliefului

-A crescut riscul producerii de alunecări, surpări, torenţi

-A schimbat complet medil terenurilor mlăştinoase

-Poluarea aerului şi solului

-Cele mai importante transformări s-au produs în regiunile de câmpie prin înlăturarea vegetaţiei spontate şi introducerea speciilor de cultură.

Un exemplu de system antropizat o reprezinta mediul urban.

Mediul natural în care omul îşi desfăşoară activitatea este format din mai multe sisteme ecologice. Un ecosistem, în general reprezintă relaţia dintre lumea organismelor vii şi mediul lor de viaţă, sau cum se mai spune, unitatea dintre biocenoză şi biotip(exemplu: un lac, o pădure, etc. formează în parte un ecosis-tem ). Un grup de oameni pe un spaţiu determinat şi mediul ambiant respectiv alcătuiesc împreună un ecosistem urban . Ansamblul ecosistemelor planetei, între care există relaţii complexe de intercondiţionare,constituie ecosfera. Întrucât omul este singura fiinţă vie care poate depune o activitate conştientă, ecosistemul uman joacă rolul principal în cadrul ecosferei.

Biotopul urban reprezintă rezultatul acţiunii modelatoare a omului asupra mediului “fizic”, acţiune desfăşurată într-un lung proces istoric, spre folosul său. Ca şi în cazul ecosistemelor naturale, şi în acest caz se poate vorbi de factorii staţionari ai biotopului urban, dar în elementele de biotop urban se pot include factorii induşi de către societatea umană (factori ce se exprimă prin elemente antropogenice )

Factorii staţionari sunt cei geografici, geologici şi pedologici. Aceştia reprezintă elemente fixe care determină evoluţia unei aşezări umane. Într-o di-ferită măsură, aceşti factori (în special cei pedologici) sunt supuşi acţiunii antropice şi modificaţi.

Elemente antropice ale biotopului

Elemente generate de structurile urbane. Aşezarea umană reprezintă prin manifestarea sa spaţial-funcţională o entitate complet diferită din punct de vedere al biotopului, faţă de ecosistemele naturale ; zone funcţionale urbane, pu-ternic antropizate, în special cele industriale, comerciale, şi de afaceri, şi în diverse măsuri cele rezidenţiale, învăţământ sau de agrement, prezintă modifi-cări spaţiale specifice ale biotopului iniţial, orientat spre îndeplinirea scopurilor pentru care au fost realizate. Rezultă astfel modificări le tuturor factorilor de mediu (apă, aer, sol), precum şi schimbări semnificative ale microclimatului.

Poluarea este rezultatul direct sau indirect al activităţilor umane ce se des-făşoară pe teritoriul oraşului .Fără îndoială că la originea poluării stă producţia de materiale nespecifice mediului. Nu spectrul de materiale create de om este cauza reală, ci modul de gospodărire a acestora care, pe lângă faptul că încorpo-rează resurse neregenerabile şi epuizabile, după utilizare sunt deversate în mediul natural, fără să se cunoască efectele de lungă durată asupra acestuia.

Factorii de poluare urbană sunt cei care se încadrează în factorii general valabil de poluare a mediului înconjurător şi se referă la:

1. Lipsa unei organizări şi dezvoltări economice pe criterii ecologice, cu alte cuvinte, lipsa unei baze de dezvoltare durabilă

2. Creşterea demografică explozivă care implică aglomerarea oraşelor, ex-tinderea suprafeţelor ocupate de oraşe şi creşterea necesităţii de tot felul, constituie principala presiune exercitată din partea centrelor urbane asupra mediului.

3. Dezvoltarea tehnicii fără să ţină seama de principiile ecologice.

4. Crearea de bunuri materiale care încorporează resurse neregenerabile (sau greu regenerabile) şi epuizabile.

5. Lipsa unei conştiinţe ecologice cu privire la posibilităţile mediului înconjurător constituie acel factor de comportament care concură în egală măsură cu alţi factori,la degradarea mediului.

6. Creşterea necesarului de apă în viitor.

UNIVERSITATEA “ DUNAREA DE JOS ” GALATI