1. Analiza gazelor arse
Analiza gazelor se numără printre separările complexe ale componenţilor gazoşi, identificarea gazelor şi determinarea concentraţiei lor din atmosfera.
Indiferent de tehnologia utilizată, fiecare sistem de ardere trebuie să funcţioneze la parametri optimi. Mai mult ca oricând, cerinţele privind furnizarea de căldură, consumul scăzut de energie şi reducerea emisiilor poluante au o semnificaţie deosebit de importantă.
Pentru a putea exploata cât mai bine potenţialul actual în ceea ce privește optimizarea in conditii de siguranta a arderii, sunt necesare testarea şi reglarea periodică a sistemelor de încălzire.
Astfel, pentru reglarea arderii in atmosfera oxidanta se determina continutul de O2 din gazele arse. Determinarea continutului de oxigen este mai avantajoasa decat a CO2 , deoarece o valoare mica a procentului de CO2 poate avea atat semnificatia unei lipse de aer cat si a unui exces de aer, iar CO2 este influentat sensibil de compozitia chimica a combustibilului.
In cazul instalatiilor termice care necesita o atmosfera reducatoare (λ< 1), este necesara masurarea a doi parametri: continutul de oxid de carbon si hidrogen din gazele arse.
Pentru ca un anumit component din gazele arse sa fie analizat, acesta trebuie sa aiba o anumita insusire specifica, de natura chimica sau fizica prin care se deosebeste de ceilalti componenti.
Analiza gazelor arse se poate efectua pe cale cromatografica sau electrica (utilizand diferite proprietati fizice ale gazelor componente) sau pe alte cai, utilizand metode automate sau semiautomate cu aparate inregistratoare sau indicatoare etc.
Indiferent prin care metoda se obtine analiza componentilor gazelor arse, aceste rezultate sunt utilizate pentru conducerea rationala (optima) a proceselor de ardere si pentru arderea cit mai economica a combustibililor clasici, utilizati in diferite procese energo-tehnologice.
2. Echipamente pentru analiza gazelor arse
Pentru a asigura o ardere economica, se utilizeaza sisteme de control ale arderii, asa-numitele analizoare de gaze, cu ajutorul carora se verifica calitatea proceselor de ardere, raportul dintre aer si combustibil etc.,in scopul imbunatatirii randamentului arderii.
Arderea poate avea loc intr-o atmosfera reducatoare sau oxidanta in functie de cerintele procesului tehnologic pe care-l deserveste.
Continutul de oxigen din gazele arse este in mod practic independent de varietatea sorturilor de combustibil.
Aparatele si echipamentele dedicate acestor analize trebuie sa ofere solutii integrale de detectie, analiza, prelevare si monitorizare continua a emisiilor de noxe provenite de la diverse echipamente si instalii de ardere.
3. Analizorul de gaze Model: GA12 - PLUS
Analizorul de gaze Model: GA12 - PLUS, Este destinat analizei, detectiei, masurarii, inregistrarii performantelor, verificarii sigurantei si punerii in functiune a centralelor termice, instalatiilor termice, cuptoarelor industriale cu convectie fortata si normala, aboilerelor, aragazelor, in domeniul constructiilor civile si industriale, etc.
Analizorul GA12 - PLUS este echipat cu un de microprocesor pentru asigurarea unor performante deosebite si este ideal pentru verificarea si service-ul cazanelor de puteri mici si medii, in special a centralelor termice murale. dotat cu un afisaj de inalta rezolutie care permite indicarea simultana a mai multor valori precum si alarmare optica la depasirea anumitor praguri .
Senzorii electrochimici de gaze cu care este echipat GA12- PLUS, onfiguratia standard include doi senzori (CO si O2); la aceasta se mai pot adauga, optional, inca doi senzori (puteti alege intre NO, NO2 si SO2) ce face din acest aparat solutia cel mai perfecta pentru indeplinirea conditiile de autorizare a agentilor economici care executa lucrari de reparatii, punere în functiune si service , pentru echipamente de încalzire , alimentate cu gaze naturale, ..etc. in conformitate cu Ordinul Ministrului privind aprobarea Prescriptiei PT Al din 2002.
1. Apahidean, B. si Mrenes, M., Combustibili si teoria proceselor de ardere, U.T.Pres,Cluj-Napoca, 1997.
2. 7. Hodor, V., Utilizarea energiei termice produse prin combustie, Ed. Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca, 1998.
3. T. Madarasan B. Apahidean I. Ghiran I.Teberean P. Unguresan B. Duma M. Balan, Indrumator pentru lucrari de termotehnica si masini termice, Cluj-Napoca 2002
4. Ungureanu, M., Patrascu, R. – Tehnologii curate, Editura AGIR., Bucuresti, 2000
5. Vasiliu, D. Monitorizarea mediului, Editura Tehnica. Bucuresti, 2007.
Alte surse
www.multilab.ro
www.testline.ro
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
