Schimbările Climatice asupra Incendiilor Forestiere

Cuvinte cheie: schimbari climatice, incendii, activitati antropice, dioxid de carbon, efect de sera

Schimbari climatice s-au produs frecvent de-a lungul erelor geologice, fiind determinate atat de factori naturali interni (modificari in interiorul sistemului climatic sau produse de interactiunile dintre componentele sale) cat si de factori naturali externi, cum sunt: variatia energiei emisa de Soare, variatia parametrilor orbitali ai Pamantului, eruptii vulcanice s.a Chiar si in Postglaciar, considerat pentru Europa ca o perioada relativ stabila in comparatie cu alte epoci geologice, au existat mai multe perioade de racire si incalzire a climei cu valori care nu au depasit 1-3oC, inclusiv pe actualul teritoriu al Romaniei, dar suficiente pentru diferentierea a cinci subdiviziuni (Preboreal, Boreal, Atlantic, Subboreal si Subatlantic), distincte sub raportul zonalitatii vegetatiei forestiere (Negulescu et al., 1973; Giurgiu, 2005; Tarziu, Donita, 2005; Pascovschi, 1967). Aceasta modificare profunda a vegetatiei forestiere a avut loc in corelatie cu variatia naturala a climei, cu deosebire a caldurii si umiditatii, cu precizarea potrivit careia, frecvent, schimbarile climatice nu au fost abrupte, ci lente de-a lungul miilor de ani, oferind vegetatiei suficient ragaz sa se adapteze la noile conditii intervenite.

Spre deosebire de aceste modificari naturale, incepand cu a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, ca urmare a unor activitati antropice puternice - cum sunt arderea combustibililor fosili, despadurirea, utilizarea masiva a lemnului drept combustibil s.a. - s-a intensificat efectul de sera, cand, alaturi de dioxidul de carbon (CO2), au patruns in atmosfera cantitati sporite de oxid de azot (N2O), metan (CH4) si unele gaze care nu se produc in natura. S-a produs, astfel, incalzirea atmosferei din apropierea suprafetei terestre. Intr-adevar, potrivit celui de al patrulea raport de evaluare a Comitetului Interguvernamental pentru Schimbari Climatice (IPCC, 2007), concentratia atmosferica globala a dioxidului de carbon a crescut de la valoarea perioadei pre-industriale de 280 ppm la 379 ppm in anul 2005. In consecinta, temperatura medie globala a aerului a crescut cu aproximativ 0,74oC in perioada 1906-2005 (Busuioc et al., 2010). Din aceleasi surse aflam ca, pentru Europa, in aceeasi perioada, cresterea temperaturii a fost mai puternica, de 1oC; precipitatiile au crescut in nordul Europei si au scazut in sudul continentului, unde s-au intensificat perioadele de secete severe. S-a prognozat ca este foarte probabil ca tendinta de crestere a valorilor temperaturilor maxime extreme si a frecventei valurilor de caldura sa continue.