Recuperarea poluanților din fluxurile gazoase prin metoda de condensare

Atmosfera constituie mediul de viata pe Terra, calitatea vietii fiind direct dependenta de calitatea aerului. In atmosfera aerul ocupa circa 96% din volum, restul de 4% fiind ocupat de vaporii de apa. Aerul atmosferic, alaturi de alte componente ale mediului ambiant, are o insemnatate vitala pentru natura. Aerul este un amestec de azot (78%) si oxigen (21%) necesar activitatii organismelor aerobe, inclusiv a oamenilor. Acest amestec contine si o cantitate neinsemnata de alte gaze: neon, argon, heliu, cripton, xenon, radon, bioxid de carbon, hidrogen, vapori de apa si alte particule, care practic nu au nici o influenta asupra organismelor vii. Invelisului gazos alcatuit din aer, care inconjoara pamantul, nu i se poate stabili o limita superioara precisa, stratul de aer din jurul planetei noastre trecand treptat in spatiul interplanetar (extraatmosferic). Actionand ca o patura protectoare (care ecraneaza razele daunatoare ale soarelui), atmosfera mentine o temperatura propice vietii pe pamant. Totodata, ea actioneaza ca un depozit pentru diverse gaze si particule care - localizandu-se in diferitele ei straturi - influenteaza clima (si regimul precipitatiilor). Dezvoltarea societatii umane duce la crearea unui impact antropic si tehnogen negativ asupra calitatii aerului. Se vorbeste despre poluarea atmosferica atunci cand "una sau mai multe substante sau amestecuri de substante poluante sunt prezente in atmosfera in cantitati sau pe o perioada care pot fi periculoase pentru om, animale sau plante si contribuie la punerea in pericol sau vatamarea activitatii sau bunastarii persoanelor" (definitie OMS / WHO). La nivel european si international, poluarea atmosferica a devenit o preocupare permanenta incepand cu anii 1980. A capatat consistenta prin ratificarea Conventiei din 1979 privind poluarea atmosferica transfrontiera. O atentie sporita a fost acordata, intr-o prima faza, limitarii emisiilor de oxizi ai sulfului, responsabili pentru ploile acide. Au urmat marile instalatii de ardere si, in ultimii ani, protectia stratului de ozon, restrictiile in emisiile de dioxid de carbon si limitarea defrisarilor.

3

1.1. Problemele ale poluarii si protectiei atmosferei

- Definirea poluarii atmosferei

Exista moduri diferite de a define poluarea atmosferei. Pentru unii poluarea implica cresterea sau scaderea unor concentratii ale componentilor atmosferei de la valoarea pe care ar fi avut-o in absenta activitatii omului. Deoarece atmosfera planetei noastre a suferit schimbari profunde de-a lungul timpului in ceea ce priveste compozitia sa si eruptiile vulcanice, arderea padurilor si furtunile de praf si nisip au cauzat variatii locale sau regionale ale valorilor concentratiilor componentilor atmosferici, o asemenea definitie este limitata. Alte definitii ale poluarii atmosferei sunt mai adecvate, ca de exemplu "prezenta unor substante in atmosfera inconjuratoare, care rezulta din activitatea omului sau din procese natural si care cauzeaza efecte negative asupra omului si mediului". O variant mai extinsa a acestei definitii consider ca poluarea aerului este "prezenta in atmosfera a unor substante sau forme de energie (radiatie electromagnetic, ionizanta, termica, fonica sau vibratii) in astfel de cantitati si de o astfel de durata incat dauneaza vietii omului, plantelor sau animalelor, sau produce pagube asupra materialelor sau schimbari de vreme si clima."

- Dimensiunile problemei poluarii atmosferei

Poluarea atmosferei, importanta problem social economic contemporana, care a luat proportii ingrijoratoare in unele tari puternic industrializate, isi are inceputurile in vremuri indepartate, fiind produsa mai intai de surse naturale. Ulterior a aparut poluarea aerului pe care artificial, odata cu descoperirea focului si prelucrarea minereurilor. Impurificarea aerului prin combustie, procesul de origine a principalelor surse de poluare, a fost redusa atat timp cat folosirea acesteia era limitata, iar combustibilul utilizat era lemnul. Prin utilizarea carbunelui, combustibil mult mai concentrate in carbon care contine totodata o mare proportie de impuritati, intre care compusi cu sulf, poluarea aerului ridica probleme sociale, consemnate in istorie inca din secolul al XIII-lea.

Marea dezvoltare industrial cunoscuta in secolul al XIX-lea a determinat treptat extinderea si intensificarea poluarii mediului inconjurator, fara ca ea sa-si fi manifestat inca, pana acum zeci de ani, intregul sau potential de nocivitate si pericol. Acest potential s-a dezvaluit insa cu claritate odata cu intensificarea punerii in valoare a resurselor natural, cresterea si diversificarea industriei, agriculturii si zootehniei, dezvoltarea rapida a mijloacelor de transport

4

si aglomeratiile urbane, precum si aparitia altor fenomene explosive - toate corelate mai mult sau mai putin strans cu mersul revolutiei tehnico-stiintifice contemporane. A devenit evident totodata ca, prin primejdiile grave pe care le genereaza pentru om., poluarea mediului poate bloca dezvoltarea in continuare a civilizatiei modern si ca trebuie rezolvata neaparat contradictia care a aparut astfel intre cerintele cresterii economice si cerintele protejarii mediului inconjurator. O serie de exemple arata ca in present pe plan mondial, progresul tehnic si necesitatile de economie de material sunt in concordanta cu scopurile de protectie a calitatii aerului. Astfel, in industria electroenergetica a inceput sa dispara poluarea cu carbune nears, oxid de carbon si cenusa, iar in industria cimentului s-a realizat retinerea pulberilor in proportii de aproximativ 0,3 % din material prima intrata in productie. Incalzirea locuintelor prin sisteme central de termoficare a determinat excluderea practica a impurificarii aerului din locuinte si reducerea celei din exterior.

1. Viorica Nicu - "Elemente de poluare si protectie a atmosferei"

2. Carmen Zaharia - "Elemente de chimia atmosferei"

3. J.R. Lines si A.E. Smith - "Condensers control and reclaim VOCs"

4. EPA/452/B-02-001 - Section 3 - VOC Controls