Productivitatea pădurilor

Productivitatea pădurilor este dată de condiţiile staţionale omogene, astfel avem staţiuni de productivitate superioară, mijlocie şi inferioară şi reprezintă capacitatea pădurii de a produce un volum maxim de lemn exprimat în m³.

Este influenţată de condiţiile climatice locale şi zonale, pentru cel puţin una din speciile ce compun arboretul respectiv, şi de solurile, de regulă profunde, bine aprovizionate cu apă.

Pădurile din ţara noastră sunt grupate în două grupe funcţionale:

grupa I – păduri cu funcţii de protecţie;

grupa II – păduri cu funcţii de producţie şi protecţie.

Se realizează diferite lucrări de îngrijire şi conducere în vederea obţinerii unei producţii corespunzătoare de biomasă sub raport cantitativ şi calitativ pentru arboretele din grupa II funcţională.

Pentru pădurile cu funcţii de producţie biodiversitatea nu poate fi menţinută, deoarece prin exploatabilitate se perturbă ecosistemul iar anumite specii migrează sau chiar pot dispărea din acele zone exploatate (după reinstalarea arboretului specii se întorc).

Faza de maturitate a unui arboret se caracterizează prin fructificaţie regulată; creşterea în înălţime şi grosime se atenuează, în schimb se accentuează creşterea în volum.

Coroanele nu mai sunt aşa dese ceea ce permite pătrunderea unei cantităţi mai mari de lumină şi apă, ceea ce stimulează dezvoltarea plantelor ierboase şi arbuştilor.

Se formează periodic seminţişuri, care însă dispar sub masiv după 3-5 ani.

Creşte numărul populaţiilor erbivore, a celor care consumă flori, seminţe, fructe, a populaţiilor de insecte de scoarţă şi de păsări care le consumă.

Sunt bine reprezentate populaţiile de rozătoare, păsările şi mamiferele de pradă, biocenoza ajungând la diversitate (atât specifică, taxonomică cât şi structurală) şi stabilitate maxime.

Faza durează de la 30-50 ani până la 100-300 ani.