Principalii Biomi de pe Glob

Biomii tereştrii

Biomul este o comunitate biotica caracterizata prin existenta unor populatii dominante de plante si animale, traiesc într-un anumit climat specific de regula unor zone geografice mai extinse. Biomul poate fi privit ca o asociatie de biocenoze adiacente din punct de vedere geografic ceea ce le confera particularitati distinct

Influentati de latitudinea si altitudinea geografice, de temperatura si regimul precipitatiilor, biomii terestri sunt diferiti si includ variate tipuri de paduri, întinderi ierboase (savana, stepa, tundra etc.) si zone desertice. Tot în categoria biomilor terstrii mai pot fi incluse ecositemele antropizate: urbane şi agricole. Desi aceste asociatii de ecosisteme s-au format în zone geografice distincte, exista unele similaritati ca urmare a selectiei naturale.

Diversitatea speciilor de animale, precum si a speciilor vegetale subdominante, care sunt de regula caracteristice fiecarui biom, este controlata de conditiile de mediu si de productivitatea vegetatiei dominante. În general, diversitatea speciilor este mai mare daca productia primara neta este suficient de mare si exista conditii favorabile de umiditate si temperature

CATEGORII DE BIOMI TERESTRI

I Ecobiomii de tundră Tunderele sunt formaţiuni ecologice ierboase subarbustive şi arbustive scunde. Se formează sub influenţa climatului aspru polar şi sunt situate la limita pădurilor de conifere. Climatul se caracterizează prin ierni lungi (7-9 luni) şi reci, veri scurte (2-3 luni) răcoroase şi luminoase. Se succed 2 anotimpuir: cel de vară şi cel de iarnă. Fauna este săracă în specii (ren, ursul polaqr, vulpea polară, păsări). Vegetaţia este fprmatîă din muşchi şi licheni.

II Pădurea Pădurea are structura cea mai complicată şi mai dezvoltată pe verticală. În alcătuirea pădurii participă cele mai multe forme biologice de plante –arbori, arbuşti diferite tipuri de ierburi, muşchi licheni, ciuperci. Iau naştere numeroase nişe ecologice. În componeţa ecobiomului de pădure intră: ecobiomul pădurilor de conifere; ecobiomul pădurilor şi tufărişurilor cu frunze căzătoare, ecobomul pădurilor tropical umede, ecobiomul pădurilor tropical uscate cu frunze căzătoare.

Padurile boreale de conifere. Acest biom este reprezentat de paduri umede si reci de conifere (sau taiga) care se întind pe suprafete vaste, pe mai multe continente, între paralelele de 45 si 57 grade latitudine nordica. Climatul este rece si foarte rece cu un surplus de umezeala în timpul verii. Vegetatia predominanta este reprezentata de diferite specii de conifere dintre care cele mai comune sunt: Picea glauca-molid argintiu Craciun , Abies balsamea-bradul de balsam, Pinus strobus-pinul neted, Picea mariana-molidul negru, Pinus contorta-pin de coastă, etc.). Datorita ecranarii energiei luminoase, plantele situate pe verticala la nivelul inferior sunt mai slab reprezentate. Solul padurilor boreale este caracterizat de o litiera adânca si o descompunere lenta a materiei organice datorita temperaturilor scazute, este un sol acid, cu un deficit de substante minerale datorita mineralizarii lente si a faptului ca apa de precipitatii antreneaza si îndeparteaza majoritatea mineralelor.

Padurile de foioase din zonele temperate. Acest biom este caracterizat de un climat moderat si arbori cu frunze cazatoare (foiase). Datorita conditiilor climatice favorabile, aceste tipuri de paduri au fost extrem de mult reduse ca suprafata, ca urmare a interventiei umane prin transformarea lor în zone agricole sau zone urbane. Plantele dominante apartin urmatoarelor specii: Acer sp., Fagus sp., Quercus sp., Populus sp., Ulmus sp., Salix sp. etc. Plantele aflate la nivelurile inferioare coronamentului arborilor sunt bine dezvoltate si diversificate ca specii. De asemenea, fauna este bine reprezentata de ierbivore, carnivore si unele specii de reptile si amfibieni. Solul este relativ fertil cu o litiera subtire, datorita procesului rapid de descompunere a materiei organice.

Padurile umede tropicale si ecuatoriale. Acest tip de biom se întâlneste în jurul Ecuatorului, în care temperatura si umiditatea sunt relativ crescute pe tot parcursul anului. Precipitatiile sunt mai mari de 2000 pâna la 2500 milimetri si sunt de regula prezente pe tot parcursul anului. Vegetatia este foarte abundenta si diversificata astfel încât un kilometru patrat poate contine pâna la 100 de specii diferite de arbori. Pentru comparatie, pe aceeasi suprafata, în zonele temperate exista 3 sau 4 specii de arbori. Densitatea acestei paduri este mare, iar înaltimea arborilor este frecvent de 25-30 metri, unele specii având înaltimi de pâna la 40 metri. Se presupune ca 30 – 50% din toate speciile de animale de pe planeta se întâlnesc în acest tip de biom.

Pădurea uscată, sau zona cu vegetatie saraca de tip mediteranean

Acest tip de biom are o distributie spatiala particulara fiind prezent în zone limitate între 32 si 40 grade latitudine nordica si sudica, de obicei, pe coastele vestice ale continentelor. În aceste zone se manifesta un climat uscat, datorat zonei de subtropicale de înalta presiune, ce dureaza o buna parte a anului, din primavara pâna toamna târziu. Precipitatiile sunt prezente mai ales în lunile de iarna si sunt datorate deplasarii frontului polar si asocierii acestuia cu furtunile cicloanelor de latitudine medie. Media anuala a precipitatiilor este de 300 pâna la 750 milimetri pluviometrici, iar majoritatea acestor precipitatii cad într-o perioada scurta de timp (2 - 4 luni). Acest climat foarte special, determina ca vegetatia existenta sa dezvolte o serie de adaptari speciale pentru a rezista secetei si focurilor naturale frecvente. Se întâlnesc specii de arbori si arbusti de talie redusa care nu îsi pierd frunzele în sezonul secetos. Climatul uscat nu faciliteaza descompunerea materiei organice în sol si eliberarea mineralelor, ceea ce reduce mult fertilitatea solului si deci nu permite plantelor sa produca frunze noi la începutul sezonului (asa cum se întâmpla la plantele foioase veritabile). Frunzele plantelor care traiesc si caracterizeaza acest biom sunt însa foarte rezistente la conditiile de seceta. Speciile de plante reprezentative sunt maslinul (Olea europea), eucaliptul, acacia, pinul maritim (Pinus pinaster), stejarul pitic (Quercus dumosa) si specii asemanatoare (Quercus suber, Quercus virginiana). Cele mai multe specii prezinta spini, cu rol de aparare împotriva ierbivorelor).