Apa, ca si aerul, are un rol esential in existenta vietii. Deoarece 97,2 procente din totalul de apa se gasesc in mari si oceane, apele subterane reprezinta alaturi de apele de suprafata o sursa importanta de apa pentru omenire.
Poluarea apelor se refera la alterarea calitatilor fizice, chimice si biologice ale apelor, produsa direct sau indirect, in mod natural sau antropic. Aceasta a crescut alarmant in ultimele decenii si mai cu seama in regiunile de pe Glob, unde populatia si industria s-au dezvoltat mult si intr-un mod foarte rapid. Poluarea apelor subterane are loc in timp mai indelungat, datorita faptului ca poluantii au o viteza mai redusa, de ordinul a cativa metri pe an.
In vederea mentinerii cantitatii poluantilor din ape la un nivel cat mai scazut pe plan international si in diferite state ale lumii au fost impuse diferite limite ale poluantilor continuti de apele uzate.
Cuvinte cheie: ape subterane, surse de poluare, surse de apa, concentratia poluantilor, apa potabila
Este bine cunoscut faptul ca apa, la fel ca si aerul, este un factor indispensabil vietii. Astfel, dezvoltarea civilizatiei umane si sporirea diversitatii biocenozelor au avut loc mai ales in apropierea surselor de apa. In timp, odata cu extinderea economica si industriala a diferitelor state ale lumii, consumul global de apa a crescut treptat. ,,Potrivit datelor O.N.U., volumul total al apei consumate in 1980 a fost intre 2600 si 3000 de kilometri cubi", iar ,,in 1985 consumul se pare ca a atins 3700 de kilometri cubi." (Turlea, 1989). Aceasta crestere a consumului de apa a continuat si dupa 1985.
Avand in vedere ca din cei 1,37 mld. km de apa existenti pe Terra, 97,2% sunt localizati in mari si oceane, apele subterane, alaturi de apele de suprafata, reprezinta o sursa importanta de apa pentru omenire. Apele subterane, sunt caracterizate, in general, printr-o mineralizare mai ridicata, continutul de saruri minerale dizolvate avand valori ce adesea depasesc 400 mg/l si fiind format in principal din bicarbonati, cloruri si sulfati de sodiu, potasiu, calciu si magneziu.
In functie de compozitia mineralogica a zonelor strabatute, unele surse subterane de apa pot inmagazina in compozitia lor ioni de clor, mangan, compusi ai azotului, sulfului etc. In acest caz se poate spune, oarecum impropriu, ca are loc o poluare naturala.
Poluarea apelor se refera la alterarea calitatilor fizice, chimice si biologice ale apelor, produsa direct sau indirect, in mod natural sau antropic.
Poluarea straturilor subterane de apa are loc in timp mai indelungat, datorita vitezei reduse de deplasare a poluantilor, de ordinul a cativa metri pe an, rareori aceasta viteza fiind de ordinul kilometrilor. De asemenea, poluare naturala poate fi considerata si patrunderea in apele subterane a unor ape pluviale sau de suprafata, puternic mineralizate sau deschiderea unor noi cai de circulatie a apei subterane prin spalarea unor falii.
O sursa artificiala de impurificare a apelor subterane este reprezentata de apele meteorice infectate care sunt de fapt precipitatii venite in contact cu terenul unor zone sau incinte amenajate sau al unor centre populate, care in procesul scurgerii, antreneaza sau dizolva substante minerale sau organice.
Alta sursa artificiala importanta de poluare a apelor subterane o constituie depozitele de deseuri sau de diferite reziduuri solide asezate pe sol, sub cerul liber sau in
1. Cretu, S., Visan, S., Alpopi, C., 1998. Mediul inconjurator. Poluare si protectie. Editura Economica, Bucuresti, p. 162-174.
2. Rojanschi, V., Bran, F., Diaconu, G., 1997. Protectia si ingineria mediului. Editura Economica, Bucuresti, p. 84-95.
3. Turlea, S., 1989. S.O.S.! Natura in pericol. Editura Politica, Bucuresti, p. 94-99.
4. *** HGR nr. 472/2000, privind unele masuri de protectie a calitatii resurselor de apa.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
