Poluarea aerului cu praf

Praful reprezinta un complex de particule de substanta solida capabile, datorita dimensiunilor lor mici, sa se afle intr-o stare de suspensie in aer.

Aerul atmosferic si cel din incaperi totdeauna contine o anumita cantitate de praf. In orase limitele admisibile de prezenta a prafului netoxic in aer nu trebuie sa depaseasca in probele maximale momentane 0,5 mg/m3, iar in cele diurne - 0,15 mg/m3, pentru incaperi norma admisibila nu e stabilita, dar este clar ca ea nu trebuie sa depaseasca 0,15 mg/m3. In conditii de productie cantitatea admisibila de praf netoxic in aer este de pana la 10 mg/m3.

Dupa geneza sa praful poate fi de sol, habitual si industrial. Praful se formeaza pe doua cai: prin dezintegrare si prin condensare.

Praful format prin dezintegrare contine particule rezultate in urma proceselor mecanice - lovire, macinare, slefuire, prelucrarea lemnului, bumbacului, explozii sau arderi incomplete ale unor substante etc.

Praful format prin condensare contine particule aparute la condensarea vaporillor suprasaturati, cum ar fi cei de oxid de zinc sau de bioxid de siliciu.

Dupa dimensiunile particulelor, praful poate fi clasificat in:

- praf propriu-zis (vizibil) cu dimensiunea particulelor de peste 10 mcm;

- sub forma de nori (microscopic), cu dimensiunea de 0,1-10 mcm;

- sub forma de fum (ultramicroscopic), cu dimensiunea mai mica de 0,1 mcm.

Dupa originea sa praful poate fi:

- organic

a) vegetal (de lemn, bumbac, faina etc);

b) animal (par, lana, oase etc);

- neorganic:

a) metalic (fonta, cobalt, bronz etc);

b) mineral (nisip, cuart, ciment etc);

- mixt.

Prezenta unei cantitati mari de praf in aerul atmosferic reduce radiatia solara, retine razele solare ultraviolete. Poluarea aerului cu praf poate exercita o influenta negativa asupra sanatatii si capacitatii de munca a omului.

Una dintre caile de incorporare a prafului poate fi pielea (prin orificiile glandelor sudoripare si sebacee).Exista pulberi ce provoaca pe tegumente iritatii, inclusiv ulceratii. O atare actiune au pulberile de piatra de var, ciment, sare, soda etc.

Pot provoca ulceratii si pulberile de arsen sau de crom. Unele pulberi genereaza reactii alergice (praful de bumbac, lana, faina etc) Altele penetreaza in organism prin tractul digestiv, irita diferite segmente ale lui, inhiband secretia lor.

Aparatul respirator este calea cea mai frecventa de patrundere a prafului in organism. Actionand asupra cailor respiratorii superioare, praful provoaca initial hipertrofia mucoaselor, iar apoi atrofia lor. Cele mai raspandite boli ale aparatului respirator provocate de praf sunt pneumoconiozele. Actiunea sistematica a prafului toxic poate conduce la intoxicarea organismului.

Toxicitatea prafului depinde de cantitatea, de compozitia chimica, de dispersia, de solubilitatea, volatilitatea, de starea de "agregare ale lui.