Poluarea

Poluarea reprezinta contaminarea mediului inconjurator cu materiale care interfereaza cu sanatatea umana, calitatea vietii sau functia naturala a ecosistemelor (organismele vii si mediul in care traiesc). Chiar daca uneori poluarea mediului inconjurator este un rezultat al cauzelor naturale cum ar fi eruptiile vulcanice, cea mai mare parte a substantelor poluante provine din activitatile umane.

Sunt doua categorii de materiale poluante (poluanti). Poluantii biodegradabili sunt substante, cum ar fi apa menajera, care se descompun rapid in proces natural. Acesti poluanti devin o problema cand se acumuleaza mai rapid decat pot sa se descompuna. Poluantii nondegradabili sunt materiale care nu se descompun sau se descompun foarte lent in mediul natural. Odata ce apare contaminarea, este dificil sau chiar imposibil sa se indeparteze acesti poluanti din mediu.

Compusii nondegradabili cum ar fi Diclor-Difenil-Tricloretan (DDT), dioxine, difenili policrorurati (PCB) si materiale radioactive pot sa ajunga la nivele periculoase de acumulare si pot sa urce in lantul trofic prin intermediul animalelor. De exemplu, moleculele compusilor toxici pot sa se depuna pe suprafata plantelor acvatice fara sa distruga acele plante. Un peste mic care se hraneste cu aceste plante acumuleaza o cantitate mare din aceste toxine. Un peste mai mare sau alte animale carnivore care se hranesc cu pesti mici pot sa acumuleze o cantitate mai mare de toxine. Acest proces se numeste bioacumulare.

Poluarea aerului

Contaminarea umana a atmosferei Pamantului poate lua multe forme si a existat de cand oamenii au inceput sa utilizeze focul pentru agricultura, incalzire si gatitul alimentelor. In timpul Revolutiei Industriale (sec.XVIII si XIX), poluarea aerului a devenit o problema majora.

Poluarea aerului

Poluarea urbana a aerului este cunoscuta sub denumirea de smog. Smogul este in general un amestec de monoxid de carbon si compusi organici din combustia incompleta a combustibililor fosili cum ar fi carbunii si de dioxid de sulf de la impuritatile din combustibili. In timp ce smogul reactioneaza cu oxigenul, acizii organici si sulfurici se condenseaza sub forma de picaturi, intetind ceata. Pana in secolul XX smogul devenise deja un pericol major pentru sanatate.

Un alt tip de smog, cel fotochimic, a inceput sa reduca calitatea aerului deasupra oraselor mari cum ar fi Los Angeles in anii '30. Acest smog este cauzat de combustia in motoarele autovehiculelor si ale avioanelor a combustibilului care produce oxizi de azot si elibereaza hidrocarburi din combustibilii "nearsi". Razele solare fac ca oxizii de azot si hidrocarburile sa se combine si sa transforme oxigenul in ozon, un agent chimic care ataca cauciucul, raneste plante si irita plamanii. Hidrocarburile sunt oxidate in substante care se condenseaza si formeaza o ceata vizibila si patrunzatoare.

Majoritatea poluantilor sunt eventual "spalati" de catre ploaie, zapada sau ceata dar dupa ce au parcurs distante mari, uneori chiar continente. In timp ce poluantii se aduna in atmosfera, oxizii de sulf si de azot sunt transformati in acizi care se combina cu ploaia. Aceasta ploaie acida cade peste lacuri si paduri unde poate duce la moartea pestilor sau plantelor si poate sa afecteze intregi ecosisteme. In cele din urma, lacurile si padurile contaminate pot ajunge sa fie lipsite de viata. Regiunile care sunt in drumul vantului care bate dinspre zone industrializate, cum ar fi Europa si estul Statelor Unite si Canadei, sunt cele mai afectate de ploi acide. Ploile acide pot sa afecteze si sanatatea umana si obiecte create de oameni; ele dizolva incet statui istorice din piatra si fatade din Roma, Atena si Londra.

Una din cele mai mari probleme cauzate de poluarea aerului este incalzirea globala, o crestere a temperaturii Pamantului cauzata de acumularea unor gaze atmosferice cum ar fi dioxidul de carbon. Odata cu folosirea intensiva a combustibililor fosili in secolul XX, concentratia de dioxid de carbon din atmosfera a crescut dramatic. Dioxidul de carbon si alte gaze, cunoscute sub denumirea de gaze de sera, reduc caldura disipata de Pamant dar nu blocheaza radiatiile Soarelui. Din cauza efectului de sera se asteapta ca temperatura globala sa creasca cu 1,4- C pana la 5,8- C pana in anul 2100. Chiar daca aceasta tendinta pare a fi o schimbare minora, cresterea ar face ca Pamantul sa fie mai cald decat a fost in ultimii 125.000 ani, schimband probabil tiparul climatic, afectand productia agricola, modificand distributia animalelor si plantelor si crescand nivelul marii.