respectarea Convenţiei de la Viena şi a Protocolului de la Montreal.
Convenţia de la Viena "Protecţia stratului de ozon", intrată în vigoare în anul 1985:
- la găsirea de "substanţe şi tehnologii alternative",
- realizarea de cercetări şi
- furnizarea de cunoştinţe referitoare la substanţele care determină distrugerea stratului de ozon.
În 1987 - Montreal "The Montreal Protocol of Substances That Deplate the Ozon Layer" semnat de către 36 de natiuni si ratificat de către 191 de ţări, producătoare a 90% din producţia mondială de freoni (clorofluorocarburi) şi haloni (cloro-fluoro-bromocarburi):
- "îngheţarea" la 1 ianuarie 1989 a produţiei de haloni la nivelul anului 1986 şi reducerea producţiei de clorofluorocarburi (CFCs) cu 50% până la mijlocul anului 1998,
- interzicerea fabricării anumitor tipuri de CFCs şi
- controlul internaţional al producţiei şi al preţurilor la CFCs şi haloni.
La nivel mondial (Protocolul de la Montreal ) s-a stabilit o politica de eliminare a agentilor frigorifici de tip CFC (R11, R12, R13, R 502), prin inlocuirea pe o perioada limitata de timp cu agenti de tip HCFC (R22, R123, R124) numiti de tranzitie sau pe termen lung cu agenti de tip HFC (R134a, R404A, R507, R23 ).
Substituentii trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:
- proprietati fizice si termodinamice cat mai aproape
de cele ale substantei inlocuite;
- sa aiba ODP (ozon depletion potential) nul;
- sa aiba GWP(global warming potential) minim;
- sa nu fie explozibili sau toxici.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.