Impădurirea Terenurilor Rămase în Urma Defrișărilor Masive din Borșa - Maramureș

1. INTRODUCERE

1.1 NOŢIUNI GENERALE

Despădurirea reprezintă totalitatea acţiunilor prin care pădurile sunt inlăturate complet de pe anumite suprafeţe atât din cauze naturale cât mai ales din cauze antropice.

Starea pădurilor reflectă gradul de civilizaţie al unei ţări, influenţând direct echilibrul ecologic, social şi economic al acesteia. „Ele vorbesc precis un singur limbaj, care spune lămurit cât de conştient este un popor de rosturile sale, cât crede un popor în propriul său viitor [...]. Starea lor nu se poate improviza de azi pe mâine” (Drăcea, 1937). Într-adevăr, după distrugerea pădurilor, trec decenii şi secole pentru refacerea lor deplină. Tot atât de adevărat este şi faptul că starea actuală a pădurilor este rezultatul modului de gospodărire a acestora în deceniile şi chiar în secolele trecute.

Principala cauză a despăduririlor o constituie expansiunea agricolă.Nu trebuie omisă nici expansiunea urbană.

Funcţiile pădurii în echilibrul mediului inconjurător :

- păstrează şi ameliorează calitatea mediului;

- are rol de reglare a temperaturii;

- purifică aerul fiind sursă de oxigen şi menţine umiditatea acestuia;

- are o funcţie edafică, estetică şi ecologică;

- are rol antierozional;

- participă la circuitul hidrologic.

Astfel, se constată clar că funcţiile care privesc echilibrul mediului sunt mai importante decât rolul de sursă de materii prime pentru activităţile umane. Nevoia de lemn, defrişarea pentru a face loc terenurilor agricole, drumuri şi căi ferate, incendii, mine, combustibili sunt toate cauze legate de deforestare.In ultimele două secole populaţia s-a înmulţit fiind din ce în ce mai multă nevoie pentru spaţiu de construit şi agricultură. Impreună cu comerţul de lemn care s-a intensificat în ultimii ani, au adus o degradare fără precedent asupra pădurii. Cele mai importante cauze ale deforestării sunt mutarea culturilor şi comerţul cu lemn. Probleme apar când solului nu-i este oferit destul timp de regenerare şi agricultura intensivă duce la degradarea definitivă a acestuia. Aceasta este situaţia prezentă, din cauza creşterii populaţiei – unele surse spun că mutarea culturilor este cauza a peste 70% din defrişările pădurii.

La fel ca şi mutarea culturilor, tăierea copacilor pentru folosirea lemnului în scopuri comerciale poate fi implementată cu deranjări minore asupra mediului. Atunci când numărul copacilor căzuţi este mai mare decât al celor produşi, tăierea lemnului devine o problemă serioasă.

1.2 FUNCŢIA ECONOMICĂ A PĂDURILOR

Relaţiile silviculturii şi ale sectorului forestier în ansamblul său, cu alte sectoare ale economiei naţionale, sunt de importanţă deosebită. Pădurea, cu multiplele funcţii ecologice, economice şi sociale pe care le îndeplineşte, este un bun de interes naţional care interesează şi condiţionează diverse domenii de activitate, de la protecţia mediului, până la cele legate de valorificarea resurselor naturale. Îmbinarea armonioasă a unor asemenea preocupări, în aparenţă contradictorii, este de importanţă maximă. Lemnul constituie principalul produs valorificabil al pădurilor. Acesta este, deopotrivă, materie primă în industria de prelucrare şi industria materialelor de construcţii, cât şi combustibil.

Printre produsele nelemnoase ale pădurii, cele mai importante sunt produsele vânătoreşti şi piscicole (salmonicole), fructele de pădure şi ciupercile comestibile, produsele din răchită, seminţele şi puieţii forestieri, plantele medicinale şi aromatice, răşină, miere etc. Privatizarea unor activităţi conexe din silvicultură şi din domeniul exploatării şi prelucrării lemnului, precum şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei mari părţi din terenurile forestiere, îngreunează evaluarea participării reale a întregului sector forestier la PIB. Majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii nou create au înscris în autorizaţiile de funcţionare activităţi mixte, iar raportarea statistică a cifrei de afaceri nu se face cu reflectarea fidelă a ponderii activităţilor cu caracter forestier..

Printre produsele nelemnoase ale pădurii, cele mai importante sunt produsele vânătoreşti şi piscicole (salmonicole), fructele de pădure şi ciupercile comestibile, produsele din răchită, seminţele şi puieţii forestieri, plantele medicinale şi aromatice, răşină, miere etc. Privatizarea unor activităţi conexe din silvicultură şi din domeniul exploatării şi prelucrării lemnului, precum şi reconstituirea dreptului de proprietate asupra unei mari părţi din terenurile forestiere, îngreunează evaluarea participării reale a întregului sector forestier la PIB. Majoritatea întreprinderilor mici şi mijlocii nou create au înscris în autorizaţiile de funcţionare activităţi mixte, iar raportarea statistică a cifrei de afaceri nu se face cu reflectarea fidelă a ponderii activităţilor cu caracter forestier.. Pădurea oferă produse utilizate economic (lemn, vânat, peşte, furaje, fructe de pădure, ciuperci, plante medicinale), constituind, totodată, cel mai valoros biotop al planetei.

Ca sistem ecologic complex, de mari dimensiuni şi cu caracter peren, pădurea ameliorează condiţiile climatice, îmbunătăţeşte scurgerile de apă de suprafaţă, împiedică eroziunea şi alunecările de teren, diminuează poluarea, ocroteşte vânatul.

Sub aspect material, produsul pădurii cel mai utilizat este lemnul, constituind materie primă pentru industria prelucrătoare, construcţii şi gospodăriile populaţiei. În afara lemnului, există o serie de produse oferite de pădure care întregesc zestrea acesteia. Printre acestea amintim: răchita (pentru butaşi, împletituri şi răchită pentru vânzare), seminţele forestiere, puieţii forestieri din pepiniere, produsele accesorii (fructe de pădure, ciuperci comestibile, plante medicinale, pomi de iarnă, sucuri răcoritoare), produsele piscicole, produsele vânătoreşti şi produsele apicole.

In Europa, despăduririle s-au produs lent, dar “moartea pădurilor” este aici poluarea. Tăierile, distrugerile neraţionale nu conduc numai la pierderea pădurilor, ci chiar a unor pierderi materiale, pierderi de vieţi omeneşti, cum s-a întamplat în nordul Italiei, unde, din cauza despăduririlor, inundaţiile au avut efecte devastatoare.

In ţara noastră, pădurea ocupă o suprafaţă totală de cca. 6,2 milioane ha, reprezentând 26 % din suprafata totala. In vremurile preistorice, aceasta ocupa 70-80 % din suprafaţa ţării, fapt pentru care în anul 1526, când sultanul Soliman Magnificul a repurtat victoria de la Mohacs asupra armatei ungare şi a ocupat Buda, nu s-a încumetat să ocupe şi ţările româneşti, deoarece erau bine apărate de munţii cei mai abrupţi şi de pădurile cele mai greu de străbătut – ” codrul frate cu românul”.