Un lac de acumulare este un lac artificial, creat printr-un baraj care reține apa unui curs de apă(râu sau fluviu), situat în amonte de o hidrocentrală în scopul formării unei rezerve de apă necesară producerii energiei, dar și pentru alimentarea cu apă a unor localități și pentru diferite folosințe turistice, precum și pentru regularizarea debitului apei în aval.
Apa acumulată într-un lac de baraj montan are calităţi fizico - chimice sensibil diferite faţă de apa ce curgea pe râu înainte de realizarea amenajării hidroenergetice. În lacuri apar procese noi din punct de vedere calitativ.Un astfel de proces este stratificarea apei. În perioada călduroasă zona superioară a lacului (epilimnion) se încălzeşte sub acţiunea soarelui şi a aportului de apă caldă din râu, în timp ce în zona inferioară (hipolimnion) rămâne la o temperatură apropiată de 4°C, care corespunde densităţii maxime a apei.
Aceste două zone sunt separate de o zonă cu un gradient termic crescut (metalimnion). Variaţiile termice datorate vântului sau diferenţelor temperaturii exterioare se regăsesc astfel numai în epilimnion. În perioada rece temperatura exterioară scăzută, acţiunea vântului şi aportul de apă de râu aduc epilimnionul la o temperatură mai scăzută decât hipolimnionul, determinând în final, prin curenţii verticali care iau naştere, dispariţia metalimnionului şi practic uniformizarea din punct de vedere termic a apelor lacului. Lipsa de oxigen din hipolimnion determină procese anaerobice producătoare de amoniu şi fosfor, periculoase la schimbul între straturi.Conţinutul de oxigen dizolvat scade odată cu creşterea temperaturii şi a gradului de poluare. Acumulările adânci au un deficit de oxigen semnificativ în zona hipolimnionului, care la deversări prelevate din această zonă (în perioada călduroasă) pot da neplăceri în aval (neasigurarea unui conţinut minim de oxigen dizolvat). Calitatea biologică a apei este afectată esenţial de eutrofizare, fenomen favorizat de realizarea amenajărilor hidroelectrice. Eutrofizarea constă în îmbogăţirea apei cu elemente nutritive peste o limită de la care începe deteriorarea calităţii apei (se ajunge la o supraproducţie biologică). În funcţie de stadiile trofice (trophos = hrană) lacurile pot fi: - oligotrofe, caracterizate de predominanţa factorilor fizico - chimici, sărace în substanţe nutritive, cu o producţie biologică minoră; - mezotrofe, caracterizate de o îmbogăţire în substanţe nutritive care duce la o sporire a producţiei biologice şi un deficit de oxigen minor; - eutrofe, foarte bogate în substanţe nutritive, ce determină o dezvoltare biologică rapidă, excesivă şi implicit o creştere aberantă a deficitului de oxigen, în special în hipoliminom.
Eutrofizarea este accelerată de poluarea cu detergenţi, hidrocarburi şi ape uzate menajere sau industriale (fosforul şi azotul au un efect special de favorizare a eutrofizării). Efectele eutrofizării într-un lac sunt: - supraproducţia de plante macrofite şi de alge la mal şi plancton la fund; - modificarea ponderii speciilor de peşti în economia lacului ca urmare a apariţiei deficitului de oxigen (înlocuirea salmonidelor cu ciprinidele, până la dispariţia primelor); - diminuarea transparenţei şi schimbarea culorii apei; - dispariţia conţinutului de oxigen în hipolimnion; - apariţia hidrogenului sulfurat, fierului liber, magneziului şi a amoniacului; -depunerea pe fund a unor masive cantităţi de materiale în descompunere; - apariţia bulelor de gaz. Consecinţele eutrofizării apei din lac sunt: - dificultatea de a utiliza apa din lac ca apă potabilă şi chiar industrială, datorită gustului şi mirosului dezagreabile, a înfundării filtrelor şi a coroziunii accentuate; - diminuarea importantă a potenţialului biologic prin degradarea calităţii apei şi implicit a pescuitului industrial; - diminuarea până la suprimare a unor activităţi de agrement (înot, pescuit sportiv). Luminozitatea apei reprezinta un alt factor fizic important al apei lacurilor, care ajuta la explicarea unor procese biotice. Intensitatea luminii scade odata cu cresterea adancimii, datorita dispersiei si absobtiei razelor solare de catre materialele in suspensie. Pe baza masuratorilor de penetratie a luminii in apa lacului Izvoru Muntelui – Bicaz s-a constatat existenta unor mari diferentieri in ceea ce priveste intensitatea luminoasa intre straturile superficiale si profunde, fapt care determina conditii fizice net diferite pentru dezvoltarea vietii, intre orizonturi apropiate ca adincime; prezenta in lac a unei zone afotice (lipsite complet de lumina), pusa in evidenta la adincimi ce depasesc 35-40 m; variatia longitudinala a iluminarii prezinta un paralelism cu cea a transparantei, grosimea stratului luminos crescand din amonte spre aval.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
