Ecosisteme

ECOSISTEMUL PADURII DE STEJAR

Sub numele generic de “padure de stejar” se inteleg la noi in tara toate padurile alcatuite din speciile genului Quercus.Ele au desigur unele trasaturi comune dar se si deosebesc destul de mult datorita insusirilor ecologice foarte diferite a speciilor de Quercus ce se gasesc pe teritoriul tarii.

Padurile de gorun,intra impreuna cu cele de fag si de amestec de fag cu alte specii in etajul bioclimatic nemoral(al padurilor de foioase).Aceste paduri constituie treapta cea mai de jos din sistemul de etajare al vegetatiei noastre,fiind localizate intre altitudini de 300-600m.

Padurile de gorun ocupa cea mai mare parte a dealurilor si podisurilor mai inalte,precum si partea inferioara a muntilor josi.Cele mai mari suprafete le aflam in Podisul Moldovei,Dobrogea ,Podisul Getic,Muntii Banatului,si Muntii Apuseni ,Podisul Transilvaniei.

Relieful pe care sunt instalate padurile de gorun este un relief fragmentat,predominand versantii cu panta medie si chiar mica ;frecvente sunt si suprafetele mai mult sau mai putin plane de coame si platouri.

Clima in care se dezvolta padurile de gorun este calda,iar in multe parti din tara relativ uscata in a doua parte a verii.Temperaturile medii anuale variaza intre 7,5-10° C.

Precipitatiile anuale se situeaza la valori de 600-850 mm dar variaza destul de puternic de la regiune la regiune.

Substratul podogenetic.Padurile de gorun se afla in cea mai mare parte pe pietrisurile,nisipurile si argilele aluviale,acumulate la poalele Carpatilor si pe rocile sedimentare din podisuri(marne,gresii uneori si depozite leossoide).

Solurile formate sub padurile de gorun sunt deosebit de variate,tipul lor depinzand in mare parte de substratul podogenetic.Pe roci bazice si neutre in coditii de podis sau pante nu prea mari,se formeaza soluri brune de padure tipice.Pe roci acide si pe pante accentuate care favorizeaza aluvionarea se gasesc soluri brune argioiluviale sau soluri brune acide.

Factorii limitativi pentru productivitatea padurilor de gorun pot fi:

-apa in regiunele unde se inreagistreaza deficite in a doua parte a verii;

-substante nutritive in unele soluri(mai ales pe roci acide)

Lumina care ajunge pana la suprafata solului,filtrata printre coroanele arborilor;de aceea exista numeroase plante erbacee si arbusti(carpen,ulm,tei,frasin,paltin de campie,artar,cires salbatic).

Calitatea de producator principal poate s-o aiba gorunul singur sau in amestec cu alte specii lemnoase:

-Carpen(Carpinus betulus) este o specie de foioase din familia Betulaceae.

Rădăcinile trăiesc în simbioză cu diferite ciuperci sau bacterii. Frunzele sunt alterne, simple cu stipele caduce. Florile sunt unisexuate, grupate în inflorescențe mixte. Fructul carpenului se numește achenă. Creste pana la 20 - 25 metri, este o specie rezistenta la ger si umbra.Pretentioasa la seceta.Poate creste pe terenuri argiloase.Nu depaseste 120 de ani. Se utilizeaza ca lemn de foc ,cozi de unelte, si lemn de mina avnd o rezistemnta crescuta datorita torsionarii fibrei lemnoase.

-Frasin(Fraxinus) este un gen de plante din familia Oleaceae. Atinge înălțimea de 40 metri. Tulpina sa prezintă în partea tânără scoarță de culoare cenușie-verzuie, iar în partea bazală de culoare cenușiu-negricioasă.Are frunze imparipenate. Înflorește în luna aprilie, înainte de apariția frunzelor. Fructul este aripat (samară). Frasinul creste relativ repede și produce un lemn foarte valoros pentru industria mobilei și pentru industria materialelor sportive. Scoarța și frunzele sale își găsesc întrebuințări în medicina naturistă.

-Paltin(Acer pseudoplatanus) este un arbore din familia aceraceelor cu frunze groase, palmate, cu fructele disamare și cu lemnul alb, foarte rezistent, elastic și fin, folosit la fabricarea mobilei și a instrumentelor muzicale.

-Ulm(Ulmus procera,Ulmus foliacaea) este un gen de arbori sau arbuști din familia Ulmaceae, cu scoarța netedă, cu coroana stufoasă, cu frunze alterne, asimetrice și dințate, albicioase, și cu peri moi pe partea inferioară, cu fructul o monosamară aripată, cu lemnul tare, folosit în rotărie.

Ecositemele din romania –sub redactia Prof. Dr. Consatntin Parvu-Bucuresti,1980

Flora si fauna Romaniei-Bucuresti,2000

UNIVERSITATEA ECOLOGICA BUCURESTI

FACULTATEA DE ECOLOGIE SI PROTECTIA MEDIULUI