Cuvantul economie provine de la expresia greceasca OIKONOMIA. Analiza continutului expresiei oikonomia ne permite sa identificam originea ei: oikos, casa, gospodarie si nomos, regula, ordine.
In mod simplist economia poate fi definita ca fiind o anumita regula in administrarea unei case (patrimoniu). Sinonim cu notiunea de aconomie in teoria si practica economica se folosesc si notiunile de activitate economica sau viata economica.
Activitatea economica reprezinta ansamblul comportamentelor oamenilor si al deciziilor de a produce bunuri pentru a le schimba si repartiza in functie de nevoile lor.
Legate intre ele prin diviziunea sociala a muncii, diferitele activitati economice se constituie treptat in economia ntionala, a carei prima trasatura este piata nationala.
Economia nationala se refera la patrimoniul cuprins intre granitele unei tari. Ea se prezinta ca un sistem complex in cadrul caruia diferite subsisteme (ramuri, sectoare de activitate, etc.)se dezvolta neconditionat, au un anumit loc si rol in procesul de ansamblu, dar ele au si o miscare relativ independenta si o structura de organizare proprie.
Avand o miscare relativ independenta si o structura de organizare proprie, inseamna ca in fiecare subsistem, legile economice si legitatile de dezvoltare actioneaza in conformitate cu particularutatile si specificul acestora.
Economia ramurilor studiaza relatiile de productie din subsistemele economiei nationale: industrie, constructii, transporturi, telecomunicatii, agricultura, silvicultura, comert, etc., in interdependenta cu fortele de productie specifice: respectivului subsistem.
Economia ramurilor face parte din grupa stiintelor sociale, care studiaza societatea , subgrupa stiinte economice, in care mai sunt cuprinse : economia politica, finante, contabilitate, statistica, etc. In cadrul disciplinei ,,economia ramurilor" sunt inglobate: economia industriei, economia transporturilor, economia constructiilor, economia telecomunicatiilor, economia agriculturii, economia comertului, etc.
Stiintele economice in totalitatea lor au rolul de a studia relatiile sociale dintre oamenii ce se stabilesc in procesul de productie, legile generale si particulare, legitatile dupa care se desfasoara productia, schimbul, repartitia si consumul. Ele au sarcina de a releva conditiile de folosire eficienta a resurselor, de a identifica metode de eficientizare a activitatii economice si de a exprima eficienta economica. De fapt, dupa unii autori, esenta stiintelor economice consta in cercetarea eficientei productiei socialr si a metodelor de crestere a acesteia.
Locul central in cadrul sistemului stiintelor economice este detinut de economia politica, care descopera legile cele mai generale, comune intregii productii sociale, deci sunt valabile pentru fiecare subsistem al economiei nationale. Alaturi de ea, economia de ramura studiaza modul specific de manifestare a legilor generale in diferite ramuri ale economiei. Ramurile economiei nationale se caracterizeaza prin importante particularitati ca urmare a deosebirilor tehnico-productive si social economice, deosebiri care nu pot sa nu-si puna amprenta asupra caracterului si formelor concrete de manifestare in aceste ramuri a legilor generale.
Avand in vedere cele de mai sus, se poate face precizarea ca domeniul economiei ramurilor ca stiinta economica il constituie fenomenele si procesele economice ce au loc in cadrul subsistemelor economiei nationale din sfera productiva, iar obiectul acesteia il constituie legile si legitatile de dezvoltatre a acestor subsisteme.
Economia ramurilor studiaza actiunea si mecanismuzl de aplicare a legilor economice in industrie, constructii,transporturi, telecomunicatii cum ar fi de exemplu: legea cererii si ofertei, legea valorii, legea profitului, legea concurentei, legea economiei de munca etc.
Studierea legilor si legitatilor economice reprezinta numai o latura a obiectului de studiu al economiei ramurilor. Studiind si cunoscand modul concret de manifestare a actiunii lor. Economia de ramira, ca stiinta, descopera caile si metodele de folosire eficienta a resurselor, mecanismul de folosire a parghiilor pentru cresterea eficientei activitatii ramurilor economice.
Economia ramurilor studiaza in mod concret modul de realizare a unor legitati economice cum sunt: legitatea schimbarii structurii ramurilor si subsistemelor acestora; legitatile si principiile organizarii ramurilor, legitatile de infaptuire si dezvoltare a specializarii si cooperarii; legitatile cresterii eficientei economice etc. Economia ramurilor are ca obiect si tehnicile de calcul ale indicatorilor de nivel si dezvoltare, de folosire rationala a resurselor, metode de analiza a activitatii economice etc.
Studiul eficientei economice, partiale si sintetice, al modalitatilor de alocare si folosire a resurselor, al conditiilor si factorilor care determina modificarea favorabila a raportului dintre eforturi si efecte, a metodelor de calcul, masurare si analiza a rezultatelor, reprezinta coordonatele principale care definesc sfera si obiectul de preocupare a economiei ramurilor.
In abordarea problemelor care constituie obiectul ei de studiu, economia ramurilor opereaza cu categorii economice si legi ale economiei de piata, folosind pe tot parcursul ei notiuni asimilate de studenti la disciplinele de Contabilitate, Statistica, Matematica, Economie Politica, Tehnologie, Prelucrarea informatiilor economice etc.
Ca metoda de studiere a fenomenelor, economia de ramura foloseste cu precadere metoda optimizarii pe baza compararii unui numar cat mai mare de variante si alegerea celei mai eficiente din punct de vedere economic. In investigarea, analiza si cuantificarea fenomenelor, economia de ramura foloseste un aparat de cercetare modern care se bazeaza pe metode si tehnici de calcul si analiza, puse la dispozitie de catre disciplinele: matematica, statistica, analiza economica, informatica etc.
Economia ramurilor analizeaza si testeaza fenomenele economice in dinamica lor tinand cont de factorii care actioneaza si genereaza modificari in structura economiei si a ramurilor acestora. Pentru a raspunde necesitatilor domeniului de abordare al Economiei ramurilor se impune respectarea unor cerinte de baza intre care retinem:
a) Problemele economice trebuie abordate prin prisma conditiilor concrete de loc si de timp si a perspectei, prin imbinare rationala a conditiilor prezente cu cele viitoare. Practica a demonstrat ca sacrificarea viitorului in favoarea prezentului se plateste foarte scump.
1. Nicolescu O.,Management aplicativ-studii de caz, Institutul MANAGER, Bucuresti,1994
2. Olaru M.,Managementul Calitatii,ed.a-II-a,revizuita si adaugita, Editura Economica,Bucuresti,1999
3. Ratiu I.,Plumb I., si altii,Economia ramurilor,Editura Economica,Bucuresti,2002
4. Ratiu I.,Plumb I., si altii, Economia ramurilor,lucrare complexa de studii de caz,Editura A.S.E., Bucuresti,2002
5. Sarbu L.,Organizarea unitatilor de transport,vol.I si II,(uz intern),Universitatea UNITEH,Bucuresti,1997
6. Sarbu L.,Nastase G.,si altii,Evolutiatransporturilor,Editura Conphys,Rm.Vilcea,2002
7. Tiganescu E.,Cibernetica Economiei,vol.1,Editura A.S.E., Bucuresti,1993
8. *** Strategia restructurarii si dezvoltarii transporturilor,Sinteza M.T.,1994.
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
