Dezechilibre ecologice

Asa cum stiti, in materia vie este o continua miscare. Un oraganism preia din mediu materie si energie, construindu-se pe sine si in acelasi timp, cedeaza materie si energie mediului. Putem spune ca organismul este strabatut permanent de un flux material si energetic si c toate acestea, el continua sa existe. Mai mult: el nici n-ar putea exista fara acest flux, iar intre ceea ce primeste si ceea ce elimina trebuie sa existe un echilibru. La fel se pune problema si in cazul nivelurilor spraindividuale de organizare a materiei vii: populatie, biocenoza, biosfera. Fiecare dintre aceste sisteme supraindividuale realizeaza schimburi echilibrate cu mediul sau, rezultand de aici chiar echilibrul ecologic.

Intre cele 4 populati exista un echilibru cantitativ: exista atatia indivizi intr-o populatie cati poate hrani populatia anterioara.

Echilibru dintre doua verigi invecinate ale lantului trofic nu este fix. El este permanent modificat de factorii intamplatori care fac sa creasca sau sa scada efectivul unuia dintre poupulatii.

Lanturile tofice se intretaie deoarece fiecare populatie de regula face parte in acelasi timp din mai multe lanturi trofice, rezultand reteaua trofica. Cu cat o biocenoza este mai bogata in specii, cu atat ea se ehilibreaza mai rapid, avand mai multe sisteme reglatoare.

In biocenoza exista un echilibru intre cele trei categori trofice: producatori, consumatori si descompunatori. La nivel plantelor exista un echilibru intre fotosinteza si respiratie prin care se mentine constanta compozitia atmosferei.

Cauzele dezichilibrelor ecologice Am vazut cum echilibrul ecologic (care se manifesta in sistemele biologice supraindividuale) este supus permanent actiunii unor factori pertubatori. Materia vie are mecanisme de autotreglare, stabilizatoare. Totusi, daca perturbatiile sunt prea puternice, echilibrarea nu se mai produce.

Din pacate, civilizatia umana executa cele mai periculoase influente destabilizatoare la nivelul intregii biosfere. Cateva dintre acestea sunt: 1. Supraexploatarea resurselor biosferei. Prin supraexploatare intelegem extragerea unei cantitati de biomasa mai mare decat sporul ei natural. rezultatul este distrugerea specilor asupra carora se exercita.

2. Restrangerea ecosistemelor naturale. Omul primitiv, culegator si vanator se integra organic in ecosistemele naturale pune in primejdie multe specii, mai ales pe consumatorii de varf, care au nevoie de un spatiu mai mare de hranire. Ea nu are numai un inteles geometric. Multe specii nu se mai pot repoduce deoarece chiar in spatiul in care le-a mai ramas nu au linistea necesara sau nu mai au baza trofica suficenta pentru reproducere.

3. Restrangerea biodiversitatii. Cea mai evidenta consecinta a supraexploatarii este disparitia unor specii. Ecosistemele naturale devin tot mai sarace in specii si, din aceasta cauza, din ce in ce mai nestabile.

4. Introducerea unor specii noi in ecosisteme. O populatie introdusa intr-un ecosistem nou poate produce dezichilibre deoarece ...