Ariile Protejate din România

Conceptul de arii protejate

Majoritatea statelor lumii şi, în special, statele europene manifestă o reală îngrijorare faţă de utilizarea iraţională a componentelor diversităţii biologice, faţă de lipsa generală de informaţii şi cunoştinţe cu privire la aceasta, precum şi insuficienţa unor capacităţi instituţionale, tehnice şi ştiinţifice care să furnizeze baza înţelegerii fenomenelor de degradare a mediului la nivel continental şi naţional.

Forul care şi-a propus să rezolve această problemă dificilă a fost Uniunea Internaţională de Conservare a Naturii (IUCN – The World Conservation Union). IUCN încearcă să influenţeze, să încurajeze şi să asiste organizaţiile de profil din toată lumea în vederea conservării integrităţii şi diversităţii naturii, dar şi asigurării utilizării resurselor naturale într-un mod echitabil şi durabil. Rezultatul acestui proces l-a constituit elaborarea unui sistem pentru definirea şi clasificarea ariilor protejate.

2. Clasificarea ariilor protejate

In prezent, categoriile de management IUCN sunt:

• Rezervaţie Naturală Strictă;

• Arie Naturală Sălbatică ;

• Parc Naţional;

• Monument Natural;

• Arie de Gestionare a Habitatelor/Speciilor;

• Peisaj Terestru/Marin Protejat;

• Arie Protejată cu Resurse Gestionate

2.1. Rezervaţie Naturală Strictă - O zonă terestră şi/sau acvatică care prezintă ecosisteme, trăsături geologice sau fiziologice şi/sau specii deosebite sau reprezentative, disponibilă primar pentru cercetare ştiinţifică şi/sau monitorizare.

Denumirea categoriei în România: Rezervaţie Ştiinţifică / Zona Strict Protejată / Zonă de Protecţie Integrală (Categoria Echivalentă în Sistemul din 1978 - Rezervaţie Stiinţifică / Zonă Strict Protejată).

Obiective de Management:

- protecţia habitatelor, ecosistemelor şi speciilor într-o stare cât mai nealterată posibil;

- menţinerea resurselor genetice în stare dinamică şi evolutivă;

- menţinerea proceselor ecologice;

- ocrotirea trăsăturilor structurale de peisaj sau expunerea rocilor;

- păstrarea exemplelor de mediu natural pentru studiile ştiinţifice, monitoringul mediului şi educaţie, inclusiv zone în care accesul este exclus;

- minimizarea deteriorărilor prin planificarea atentă şi desfăşurarea cercetării şi a altor activităţi permise;

- limitarea accesului publicului.

Linii Directoare pentru desemnarea acesteia ca arie protejată: trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura integritatea ecosistemelor şi pentru a îndeplini obiectivele de management pentru care este protejată. Zona trebuie să fie exclusă de la intervenţiile umane directe şi să rămână aşa. Conservarea biodiversităţii zonei trebuie să fie posibilă prin protecţie şi nu necesită un management substanţial activ sau manipularea habitatului.

Responsabilităţi Organizatorice: proprietatea şi controlul trebuie să fie realizate la nivel naţional sau la alt nivel guvernamental, printr-o agenţie calificată profesional sau prin fundaţii private, universităti sau instituţii care prezintă funcţii de cercetare sau conservare sau de către proprietari care lucrează în cooperare cu oricare din organizaţiile guvernamentale sau instituţiile private menţionate anterior. Activităţile de pază şi control adecvate protecţiei pe termen lung trebuie să fie asigurate înainte de desemnarea ariei. Acordurile internaţionale asupra ariei în cauză, care reprezintă subiectul unei dispute asupra suveranităţii naţionale pot reprezenta excepţii.

2.2. Arie Naturală Sălbatică - Arie mare terestră şi/sau acvatică nemodificată sau slab afectată, care reţine caracterul şi influenţa naturală, fără o habitare permanantă sau semnificativă, care este protejată şi gestionată pentru păstrarea condiţiilor naturale.

Denumirea categoriei în România - nu există nici o arie protejată încadrată în această categorie, în România.

Obiective de Management:

- asigurarea că generaţiile viitoare vor avea posibilitatea să înţeleagă şi să se bucure de zone care nu au fost afectate de către acţiunile umane de-a lungul unei mari perioade de timp;

- menţinerea pe termen lung a atributelor şi calităţilor naturale esenţiale;

- asigurarea accesului publicului într-o modalitate care să satisfacă cel mai bine atât starea fizică şi spirituală a vizitatorilor, cât şi menţinerea calităţilor de sălbăticie ale ariei pentru generaţiile prezente şi viitoare;

- permiterea comunităţilor umane indigene să trăiască în densităţi mici şi în echilibru cu resursele disponibile pentru menţinerea modurilor lor de viaţă.

Linii Directoare pentru desemnarea acesteia ca arie protejată: trebuie să prezinte calităţi naturale deosebite, să fie supusa primar legităţilor naturale, fără intervenţii umane, şi să fie în stare să continue să prezinte aceste atribute dacă este gestionată corespunzător. Zona trebuie să conţină valori semnificative ecologice, geologice, fizico-geografice sau alte trăsături de valoare ştiinţifică, educaţională, estetică sau istorică. Zona trebuie să ofere posibilităţi deosebite pentru solitudine, vizitatorii să se bucure odată ajunşi aici prin mijloace simple, nezgomotoase, nepoluante şi neintrusive (nemotorizate). Zona trebuie să aibă o mărime suficientă pentru a face practic posibilă protecţia şi utilizarea.