Structura normei juridice

Norma juridica este definita in tratatele juridice ca: o regula de conduita generala si obligatorie destinata sa ordoneze relatiile interumane prin reglementarea unor comportamente determinate, regula elaborata, acceptata si recunoscuta de stat si impusa la nevoie in caz de incalcare prin forta coercitiva a acesteia. Norma juridica sau de drept reprezinta elementul fundamental al oricarui sistem de drept iar in analizarea acesteia se porneste de la doua tipuri de consideratii. In primul rand, etimologic, conceptul de norma desemneaza o regula ce reglementeza comportamentul uman, adica este o norma sociala. In al doilea rand sistemul normelor sociale cuprinde norme sociale, norme de drept, norme morale, norme religoase, sau norme politice potrivit domeniului relatiilor socale vizate. Pornind de la aceste consideratii se poate aprecia ca norma de drept este o norma sociala obligatorie. Fiind obligatorie ea este investita cu forta juridica obligatorie, creand drept si corelativ obligatoriu pentru destinatarii ei. Norma juridica este un fenomen natural si obligatoriu in orice grup organizat sub forma unei comunitati in care indivizii participa nu doar pe baza unor legaturi de solidaritate ci si isi subsumeaza actiunea unui scop social specific. Este vorba deci de revitalizarea vechiului principiu roman obi societas, ibi jus. Orice societate organizata reclama o regula de drept pentru a se putea constitui intru cat destinatarii normei juridice trebuie sa fie mentinuti in obligatiile inerente starii sociale printr-o regula care determina si sanctioneaza statutul lor de membrii. Pentru a intelege regula de drept trebuie sa precizam scopul ei: permite viata in societe. Cine ar pretinde ca nu cunoaste nici o regula de drept s-ar exclude prin aceasta din orice grup. Ordinea necesara in viata sociala satisface imperativul necesar. Doar actionand pe baza unor reguli preconstituite oamenii pot sa-si organizeze actiunile cunoscand consecintele faptelor lor. In acest fel este contracarata conceptia libertatii absolute: omul isi infraneaza dorinta de libertate absoluta in momentul in care intelege ca o regula este justa si ca ea satisface prin urmare nu doar nevoia de securitate ci si pe cea de justitie.

Trasaturile normei juridice se refera la: gradul de generalitate, caracterul impersonal, caracterul coercitv. Gradul de generalitatte se datoreaza faptului ca norma juridica se adresaza tutror membrilor comunitatilor; gradul generalitate difera dupa natura prescriptiei continuta de norma juridica. Astfel deosebim intre norme juridice care se adreseaza tuturor cetatenilor unei tari (cea mai mare parte a normelor constitutionale), si norme juridice pentru grupuri de indivizi ce poseda o anumita calitate comuna (normele familiei ce reglementeaza regulile persoanelor casatorite). Daca gradul de generalitate difera norma juridica isi pastreaza intotodeauna caracterul impersonal generat de faptul ca acesta se adreseaza in mod difuz destinatarilor sai ...