Rolul Parlamentului European în Uniunea Europeană

Parlamentul European reprezinta, conform Tratatului de la Roma din 1957, „popoarele statelor reunite in cadrul Uniunii Europene”, asigurand astfel exercitarea drepturilor democratice a cetatenilor din statele membre. Aproximativ 375 de milioane de cetateni europeni din 15 tari sunt în prezent implicati în procesul de integrare, prin cei 626 de reprezentanti pe care îi au în Parlamentul European. Primele alegeri directe în Parlamentul European s-au tinut în iunie 1979, când, la numai 34 de ani de la terminarea celui de-al doilea razboi mondial, popoarele natiunilor Europei, o data destramate de razboi, au mers la urne pentru a alege membrii unui parlament unic. Europenii nu ar fi putut gasi un simbol mai puternic al reconcilierii. Incepand cu 2004, 338 milioane de alegatori din cele 25 de state membre ale Uniunii Europene isi aleg cei 732 de reprezentanti in Parlamentul European (aceasta cifra a fost stabilita prin Tratatul de la Nisa, intrat in vigoare la 1 februarie 2003).

Uniunea Europeana, prin infiintarea Parlamentului European, si-a propus sa respecte asteptarile cetatenilor ei. Acestia isi doresc rezultate in ceea ce priveste politicile salariale, combaterea saraciei si a excluderii sociale, precum si coeziunea economica si sociala. Ei urmaresc o abordare comuna in solutionarea problemelor ridicate de poluarea mediului, de schimbarile de clima, de siguranta alimentara, pe scurt, a tuturor problemelor transnationale care pot fi abordate numai lucrand impreuna.

Parlamentul European este forumul democratic al Uniunii. Legitimat prin vot universal direct si ales pentru un mandat de 5 ani, Parlamentul European si-a sporit continu influenta si puterea prin intermediul unei serii de tratate. Acestea, in mod special Tratatul de la Maastricht din 1992 si Tratatul de la Amsterdam din 1997, au condus la transformarea Parlamentului European dintr-un organism pur consultativ intr-un parlament cu puteri legislative similare celor exercitate de parlamentele nationale. Reprezentarea cetăţenilor europeni este asigurată în mod proporţional degresiv, cu stabilirea unui prag minim de patru membri pentru fiecare stat membru. Principalele funcţii ale Parlamentului European sunt de a participa la procesul legislativ şi de a controla activitatea Comisiei Europene. Puterea Parlamentului a crescut odată cu dezvoltarea sistemului instituţional, fiind întărită îndeosebi prin Actul Unic European şi prin Tratatele de la Maastricht şi Amsterdam. Functia legislativa se manifesta prin participarea Parlamentului, alaturi de Consiliu, la redactarea directivelor si amendamentelor pe care Comisia trebuie sa le integreze in textele normative. Puterea şi influenţa crescânda a Parlamentului se manifestă şi prin dreptul de a interpela Comisia şi Consiliul Uniunii, în scris şi oral, în cadrul sesiunii plenare.

Parlamentul European este singura institutie comunitara care se întâlneste si îsi tine dezbaterile în public. Dezbaterile, opiniile si rezolutiile Parlamentului se publica în Monitorul Oficial al Uniunii Europene.

Parlamentul European are trei puteri fundamentale:

• Puterea legislative;

• Puterea administrativa financiara;

• Puterea de a supraveghea executivul;

1. Puterea legislativa.

Procedura legislativa normala este codecizia.Astfel, Parlamentul European si Consiliul se afla la egalitate, actele fiind adoptate împreuna de Consiliu si de Parlamentul European. Prin procedura de codecizie, mult mai multe amendamente ale Parlamentului sunt introduse în legile comunitare; de asemenea, nici un text nu poate fi adoptat fara acordul oficial al Parlamentului European si al Consiliului European. Codecizia este la ora actuala una dintre puterile cele mai importante ale Parlamentului. Procedura de codecizie se aplica asupra problemelor legate de miscarea libera a fortei de munca, de crearea unei piete interne, de cercetarea si dezvoltarea tehnologica, mediul înconjurator, protectia consumatorului, educatie, cultura si sanatate. Aceasta procedura s-a folosit, spre exemplu, atunci când Parlamentul European a adoptat directiva "televiziunii fara granite", care interzicea transmiterea evenimentelor sportive numai în forma codificata. Procedura a permis de asemenea Parlamentului European sa asigure reguli mult mai stricte cu privire la calitatea combustibililor si a uleiurilor de motor începând din anul 2000, ca un mijloc de a micsora considerabil poluarea atmosferica.