Rolul Mobilului în Comportamentul Criminal

Aspecte introductive

Modificarea rapidă a orientărilor valorice ale populaţiei începand cu anii '90 ai

secolului trecut a zdruncinat echilibrul existent in societate. Tranziţia spre

economia de piaţă este însoţită şi pînă la momentul de faţă de un şir de factori şi

fenomene de ordin negativ. In contextul politicii sociale promovate de Romania şi

Republica Moldova, democraţia se realizează, în primul rînd, prin asigurarea

intereselor persoanei, astfel încat aceştia din urmă să poată opta pentru diferite

opţiuni ale comportamentului său. Acest comportament, la rîndul său, trebuie să se

bazeze pe libera alegere asupra conduitei neimpuse şi neconstrînse de nimeni.

Sporirea cotei şomajului, diminuarea nivelului de trai, pauperizarea populaţiei,

micşorarea ajutorului social acordat cetăţenilor, criza economică mondială,

instabilitatea politică şi vacuumul spiritual au generat creşterea numărului

persoanelor care incearcă tot mai frecvent să-şi satisfacă necesităţile vitale prin

orice metode, inclusiv ilegale.

Criminalitatea, evaluată in diverse forme, a atins practic toate structurile

societăţii, destabilizînd şi pervertind intregul sistem de valori, fapt care s-a

reflectat afectiv asupra vieţii sociale şi chiar asupra siguranţei interne a statului. La

rîndul său, toate fenomenele menţionate s-au dovedit a fi nu doar consecinţa

dezechilibrului intr-un plan material al conduitei infracţionale, ci şi sub aspect

moral. Privită din această perspectivă, dimensiunea subiectivă a persoanei

infractorului ocupă un loc aparte in ceea ce vizează elucidarea şi cercetarea

subiectelor in legătură directă şi nemijlocită cu activitatea de luptă contra

criminalităţii. In acest context, este deosebit de importantă relevarea motivelor ce

au stat la baza infracţiunii, adică a acelor porniri interioare ce au determinat

persoana infractorului la comiterea actului infracţional.

Rolul mobilului în comportamentul criminal

I. Evoluţia istorică a conceptului şi reglementărilor privind motivul

infracţiunii, prin patru subcompartimente, supune unui studiu

ştiinţifico-analitic aspectele istorice vizand conceptul şi reglementarea motivului – ca subelement al conţinutului infracţiunii.

1.1 Motivul - element subiectiv al infracţiunii in antichitate,

elucidează evoluţia istorică a configuraţiei elementelor subiective din cele mai

vechi timpuri. După unii autori, în legiuirile egiptene, cum ar fi acelea ale lui

Menes (3100 i. Cr.), Ramses II (1304-1237 i. Cr.) sau ale lui Sasychis şi Bocoris

(sec. VIII i. Cr.) se fac primele menţionări despre elementele subiective ale

infracţiunii, inclusiv despre motivul şi scopul infracţiunii. In acea perioadă, cele

mai grave atentate erau considerate infracţiunile contra statului şi a ordinii sociale.

Anume în legiuirile Mesopotamiei, potrivit cu studiul realizat, apar deja chiar

primele cerinţe subiective pentru unele fapte social-periculoase. Bunăoară, păcatul

prin care se încălca voinţa Domnului, se considera a fi comis fie cu intenţie

premeditată, fie cu intenţie nepremeditată. Deşi in concepţia babilonienilor

înţelesul de păcat era posibil şi fără vinovăţie, aşa incat păcătosul putea nici „să nu

ştie” că a săvarşit un păcat (de exemplu, încălcarea „curăţeniei” în timpul

ritualului), acest fapt se aprecia drept unul mai mult formal, deoarece se putea

considera reparat prin simpla căinţă din partea făptuitorului.

Unele momente istorice legate de vinovăţia penală, dar şi de alte elemente

subiective ale infracţiunii, precum ar fi cele legate de scop şi motiv, le putem găsi

şi în Mesopotamia, în Legile lui Hamurabbi (1792-1749 i. Cr.), unde regele

babilonian rămîne singurul şi adevăratul legiuitor. Astfel, deşi conform Codului lui

Hammurabi se prevedea tragerea la răspundere a unei persoane pentru simpla

comitere a faptei ilicite, în materialitatea ei, totuşi, existau şi unele dispoziţii, în

care se făcea deja deosebirea dintre actele neintenţionate şi cazul fortuit.

În India, în Legile lui Manu se constată existenţa unor idei avansate asupra

inţelesului vinovăţiei penale, dar şi a celorlalte elemente subiective ale infracţiunii,

precum ar fi motivul acesteia.