Retorica

Ce este pledoaria? Pledoaria este expunerea orală a faptelor unui process, făcută de un avocat în fața unei instanțe judecătorești, cu scopul de a susține cauza uneia dintre părțile implicate în proces.

În actul de justiţie, procesul de comunicare în cadrul căruia se formulează şi se transmite dicursul juridic este complex. El presupune o diversitate de competenţe, și anume competenţele profesionale care includ cunoştinţe de specialitate, dar şi de cultură juridică, de cultură generală, deprinderi şi abilităţi practice profesionale.

Pe parcursul desfășurării actelor de justiție în fața instanței , avocatul şi discursul său sunt elemente-cheie, pledoaria fiind defapt un discurs juridic argumentativ, ce presupune un număr mare de acte de vorbire realizate la intervale distincte, la care participă completul de judecată şi auditoriul. Din punctul de vedere al expunerii libere, pledoaria este un act unic, un discurs direct prin care avocatul urmărește să convingă și să influențeze instanța de judecată, ca într-un final să țină cont la soluționarea cauzei.

Argumentarea este un act prin care avocatul îşi pune în valoare cunoştinţele juridice, tehnice, logica, raţionamentul, demonstraţia, precum şi oratoria. Argumentarea presupune talent intelectual, pentru că în demersul său, avocatul face analiza, sinteza, compararea şi interpretarea faptelor, pentru convingerea instanței de judecată. Argumentarea poate viza fie o luare de poziţie, fie adeziunea la anumite idei considerate adevărate Cunoaşterea legislaţiei şi stabilirea obiectului procesual sunt esenţiale în dosarul cauzei, pentru a identifica punctele forte şi punctele slabe ale adversarului, faptele relevante şi concludente, mijloacele de probaţiune, soluţionarea problemelor de drept Prin cele susţinute, avocatul trebuie să ofere ceea ce corespunde speţei, naturii procesului, în funcţie de particularităţile sale individuale.

Discursul juridic argumentativ este un proces complex, care nu se desfăşoară numai în instanţă. El implică o întreagă muncă în afara sălii de judecată, studiul pe teren pentru adunarea probelor, studiul în bibliotecă, valorificarea întregii competenţe juridice, ştiinţifice şi morale, trecute prin filtrul personalităţii avocatului.

II.Caracteristicile pledoariei

În primul rând, înainte de a concepe un discurs care urmează a fi susținut în fața instaței, autorul acestuia trebuie să studieze dosarul cauzei, să poarte discuții cu clientul, pentru a se lămuri care este obiectul speței. Având în vedere că timpul pe care îl acordă avocaților, instanța de judecată, de cele mai multe ori este scurt, pledoaria va trebuii să cuprindă cel puțin punctele cheie ale cauzei, respectiv petitele sau capetele de cerere, formulate prin actele procedurale impuse de legiuitor necesare soluționării cauzei.

Pledoarie juridică trebuie să aibă următoarele elemente: claritate, ceea ce face ca discursul să fie înțeles de către auditori, de aceea este un element important în construirea argumentelor. Orice termen sau formulare ce lasă loc de interpretare sau este neclară poate sabota pledoaria, reducându-i din persuasiune.

Veridicitatea reprezintă o cerință importantă pentru formularea discursului juridic deoarece adevărul este unul dintre cele mai puternice argumente. Veridicitatea este esențială pentru etapele narațiunii și dovedirii, afirmațiile pe care oratorul le face trebuind să fie ferm ancorate în adevăr pentru a fi cât mai convingătoare.

Ultimul element este cel a expresivității, este probabil cel mai adesea neglijat de avocații din ziua de azi. Frumusețea unei pledoarii contribuie adesea la sporirea gradului de persuasiune, însă din cauza modului în care sistemul juridic este conceput, factorul estetic este din ce în ce mai ignorat în favoarea unei exprimări cât mai sintentice și tehnice. Cu toate acestea, în cazul instanțelor cu jurați, expresivitatea rămâne importantă deoarece „cine ascultă cu plăcere este mai atent și crede mai ușor ceea ce i se spune”.

III.Structura discursului retoric

Exordiul, este acea parte a discursului retoric în care oratorul enunță în linii mari subiectul,întreținând curiozitatea și interesul auditorului. Scopul acestei părți este de a aduce la cunoștința auditorului, obiectul speței, printr-o formulă sintetică, urmărind să fixeze atenția instanței de judecată și să creeze o atmosferă favorabilă clientului. Exordiul trebuie să fie scurt, abordând o tonalitate și mijloace care să se adapteze la natura procesului și acesta trebuie să impresioneze prin sensibilizare afectivă.

Conținutul sau dezvoltarea, Dezvoltarea este o amplificare a subiectului, o susţinere a lui prin fapte, argumente logice şi respingere motivată a poziţiei adversarului. Se adresează în această fază personalităţii auditoriului, trezindu-i interesul. Dezvoltarea este o expunere analitică, de amănunt a subiectului. Expunerea clară a faptelor cu interpretarea argumentelor şi respingerea tezei adversarului se face în cele două etape ale dezvoltării: expunerea şi discuţia. Dezvoltarea este faza care cuprinde două părţi importante şi anume expunerea faptelor şi discuţia.