Renta viagera agricolă

1.Introducere

Agricultura constituie din cele mai vechi timpuri şi continuă să rămână şi azi un domeniu vital de activitate a omului. Dezvoltarea agriculturii este influenţată de factori naturali, tehnici, sociali, dar şi legali. În acest sens , Legea 247/2005, în titlul XI, reglementează renta viageră agricolă, care urmăreşte a pune în valoare terenurile agricole din România. Totodată, aceasta vine ca un răspuns în vederea concentrării suprafeţelor agricole în exploataţii eficiente impuse de necesitatea modernizării agriculturii României şi compatibilizării acesteia cu agricultură din ţările membre ale Uniunii Europene

2.Definiție

În titlul XI art. 2 al aceleiaşi legi, renta viageră este definită ca fiind suma de bani plătită rentierului agricol care înstrăinează sau arendează terenurile agricole extravilane aflate în proprietatea sa ori încheie acord cu investitorul, cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (1^3) din Legea nr. 1/2000 pentru reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenurilor agricole şi celor forestiere, solicitate potrivit prevederilor Legii fondului funciar nr. 18/1991 şi ale Legii nr. 169/1997, cu modificările şi completările ulterioare, având siguranţa unei surse viagere de venituri garantate de stat Aflăm deci că renta viageră este o sumă de bani plătită către proprietarul unui teren agricol în funcţie de anumite condiţii.

3.Condiții legate de renta viageră agricolă

Renta viageră agricolă se achita într-o singură tranşă până în dată de 30 noiembrie a anului următor celui pentru care se face plata , şi reprezintă echivalentul în lei, conform cursului B.N.R. mediu din acel an , al sumei de 100euro/ha pentru terenul înstrăinat sau 50euro/ha pentru terenul arendat.

În caz de acord cu investitorul cuantumul rentei viagere agricole reprezintă echivalentul în lei a 100 euro/an pentru fiecare hectar de teren agricol situat în extravilan

Dacă renta viageră priveşte un teren arendat, plata acesteia se va face doar în condiţiile în care terenul ce face obiectul rentei este arendat continuu, întreg anul calendaristic. În cazul în care contractul de arendare încetează, renta viageră agricolă se va plăti în anul următor doar dacă rentierul încheie, în maximum 30 de zile de la încetare, un nou contract, considerându-se astfel continuitate în arendare.

Din art. 7 alin. (1) aflăm că renta viageră agricolă este personală, netransmisibilă şi încetează la data decesului rentierului agricol, dar conform art. 8 ea poate fi încasata de către moştenitorii rentierului până pe data de 30 noiembrie a anului în curs, pentru anul precedent.

4.Condiții legate de rentierul agricol

Într-o primă posibilă ipostază, reprezentată de art. 9 alin (1), rentierul agricol este persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani care, de la data intrării în vigoare a prezentului titlu, nu are şi nu va deţine în proprietate, cumulate în timp, mai mult de 10 ha de teren agricol extravilan, pe care le înstrăinează prin acte între vii sau le arendează, total ori parţial, primind de la Oficiul Naţional de Rentă Viageră Agricolă carnetul de rentier agricol

Deasemenea beneficiază de rentă agricolă viagera acela căruia reconstituidu-i-se dreptul de proprietate potrivit legilor fondului funciar, a înţeles a accepta despăgubirile plătite de către investitor, încheind cu acesta un accord. Şi în acest caz rentierul trebuie să fie persoana fizică în vârstă de peste 62 de ani.

Într-o a treia ipostază se află persoana pensionată pe caz de boală, gradele I şi ÎI, care, chiar dacă nu a împlinit vârsta de 62 de ani, îşi dovedeşte incapacitatea de a munci cu decizie de la comisia de expertiză medicală.

Articolul 12 prin alin. (1) reglementează situaţia proprietarilor căsătoriţi dispunând ca aceştia “pot deveni rentieri agricoli şi prin înstrăinarea şi arendarea terenurilor agricole care sunt bunuri comune dacă cel puţin unul dintre ei are vârsta de 62 de ani. În acest caz, carnetul de rentier agricol se eliberează pe numele soţului care întruneşte condiţiile prevăzute la art. 9”.