Religie și Drept Penal

Introducere

Biserica, garantă a valorilor umane autentice Se poate prevedea că această învăţătură nu va fi primită uşor de întreaga lume; multe voci - amplificate prin mijloacele moderne de propagandă - se opun glasului Bisericii. Aceasta, la drept vorbind nu se miră că este asemenea divinului său Fondator "un semn de împotrivire." Cu toate acestea ea nu încetează de a proclama, cu umilinţă şi fermitate, întreaga lege morală, atât cea naturală cât şi cea evanghelică. Nu Biserica a creat această lege şi nu ar putea deci să dispună de ea după bunul plac; ea e numai depozitara şi interpreta legii şi nu va putea vreodată să declare permis un lucru, căci aceasta ar însemna o împotrivire profundă faţă de binele adevărat al omului. Apărând morala conjugală în totalitatea sa, Biserica ştie că ea contribuie la instaurarea unei civilizaţii cu adevărat umane; ea angajează omul să nu abdice de la responsabilitatea sa şi să nu lase pe seama mijloacelor tehnice; ea apără prin aceasta însăşi demnitatea soţilor. Fidelă învăţăturii şi exemplului Mântuitorului, ea se arată prietena sinceră şi dezinteresată a oamenilor pe care vrea să-i ajute, încă din timpul călătoriei lor pământeşti, să participe ca fii la viaţa Dumnezeului viu, Tată al tuturor oamenilor.

Dreptul penal reprezintă instrumentul prin care se apără cele mai importante valori sociale împotriva faptelor periculoase. România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile şi libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept sunt valorile sociale importante pe care le apără legea penală română. Scopul dreptului penal este determinat de necesitatea apărării valorilor sociale și a ordinii de drept împotriva criminalității și de combaterea acesteia. Art.1 din Codul penal prevede că scopul legii penale este de a apăra România, suveranitatea, independența, unitatea și indivizibilitatea statului, persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept. Această enumerare limitativă urmăreşte să menţioneze cele mai importante valori ce pot fi periclitate prin săvârșirea unor infracțiuni. Alături de celelate ramuri de drept, dreptul penal prin mijloacele sale specifice asigură protecția ordinii de drept prin complexul său de măsuri şi reglementări juridice. În același timp problema infracționalității apare nu doar pe plan intern ci și pe plan internațional ceea ce justifică măsurile de reacție socială, politica penală pe care fiecare stat trebuie să o stabilească pentru prevenirea și combaterea fenomenului infracțional

În prezenta lucrare doresc să nuanţez o serie de aspecte juridice şi canonice ale unor acte umane blamabile cum ar fi infracţiunile cuprinse în partea specială a actualului Cod penal, Titlul II, infracţiuni contra persoanei şi, în cadrul acestui titlu cele reglementate în Capitolul III infracţiuni privitoare la viaţa sexuală: incestul, prostituţia, proxenetismul, avortul, pornografia, care afectează în mod evident instituţia familiei şi sacralitatea ei, arătând, în acelaşi timp, legătura indirectă existentă între dreptul penal şi religia.

Acest lucru, consider că este de actualitate, deoarece ne aflăm în prezenţa elaborării şi adoptării unui nou Cod penal, ca rezultat al schimbărilor politice şi socio-economice de după anul 1989 care au dus implicit şi la schimbarea doctrinei şi jurisprudenţei. În cele ce urmează voi nuanţa că învăţătura Bisericii, morala creştină şi canoanele, nu corespund întocmai cu legislaţia civilă, astfel încât se poate conchide că nu tot ceea ce este legal este şi moral şi viceversa.

1. Incest vs. instituţia familiei

Dumnezeu a creat omul, bărbat şi femeie şi, implicit, familia „stabilind între cei doi o unitate ontologică, precum şi complementaritate spiritual-biologică. Familia umană este, pe de o parte, expresia voinţei divine, iar pe de altă parte, consecinţa imediată a unităţii şi complementarităţii dintre bărbat şi femeie, în afara căreia umanitatea nici nu ar putea supravieţui. De aceea atunci când se vorbeşte despre om, din punct de vedere teologic sau antropologic, se face referire imediat, direct sau indirect, la noţiunile de bărbat, femeie si familie.

Art. 203 din Codul penal actual reglementează infracţiunea de incest ca fiind „raportul sexual între rude în linie directă sau între fraţi şi surori”, prevăzându-se pedeapsa cu închisoare de la 2 la 7 ani, fiind inclusă în categoria infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală. Tentativa la infracţiunea de incest se pedepseşte (în conformitate cu prevederile art. 204 Cod penal).

Noul Cod penal dezincriminează incestul, stipulând doar ca agravantă a violului, cazul în care victima este rudă în linie directă, frate sau soră în art. 216 (3), lit. b. Practic, se face un pas înapoi la situaţia Codului penal din 1864, când numai calitatea de ascendent a făptuitorului constituia o agravantă a infracţiunii de viol. Incestul este pentru prima dată incriminat ca infracţiune contra familiei în art. 447, Codul lui Carol al II-lea din 1937.

La fel era considerată şi în dreptul german, italian, englez. De lege ferenda a fost propusă şi în doctrina română, susţinându-se că în ipoteza non agresivă nu este lezată libertatea sexuală a unei persoane, ci doar moralitatea vieţii de familie.

Legiuitorul Codului penal din anul 1968, intrat în vigoare la 1 ianuarie 1969, a considerat mai potrivit ca incestul să fie inclus în categoria infracţiunilor privitoare la viaţa sexuală potrivit obiectului său juridic.

1. Vintilă Dongoroz – Noul Cod penal si Codul penal anterior. Prezentare comparativǎ, Bucuresti,1968.

2. Comunicatul de presă al Biroului de presă al Patriarhiei Române, Dezincriminarea prostituţiei şi a incestului degradează si umileşte demnitatea persoanei şi a familiei, 14 martie 2009, accesibil în format electronic la adresa <http://www.basilica.ro/ro/comunicate/comunicat_de_presa_idezincriminarea_prostitutiei_si_a_incestului_degradeaza_si_umileste_demnitatea_persoanei_si_a_familieii.html> accesat la data de 10.04.2012

3. <<http://www.godsplanforlife.org/Planul lui Dumnezeu pentru Viata/Encyclicals/Humanae Vitae Romanian >> accesat la data de 10.04.2012

4. <www.Ziare.com> – accesat la data de 10.04.2012

5. Gârdan Gabriel Viorel, Roman Emilian Justinian: „Codul penal vs. valorile Bisericii. Observaţii canonice şi teologice pe marginea proiectului noului Cod penal” Studia Universitatis Babes-Bolyai, Theologia Orthodoxa 2009 - accesibil în format electronic la adresa: <www.telologia-sociala.ro/index.php/ro/biblioteca-tso/studii articole> accesat la data de 10.04.2012

UNIVERSITATEA „LUCIAN BLAGA” – SIBIU

FACULTATEA DE DREPT „SIMION BĂRNUŢIU”

SPECIALIZAREA: DRPET

ANUL I

CENTRUL TUTORIAL MIERCUREA CIUC