Relațiile de întreținere dintre soți și foștii soți

INTRODUCERE

Obligaţia de întreţinere este îndatorirea legală a unei persoane de a asigura altei persoane mijloacele necesare traiului şi educării şi pregătirii profesionale.

Fundamentul obligaţiei de întreţinere constă în îndatorirea de sprijin moral şi material a persoanei aflate în raporturi de rudenie, de căsătorie şi alte raporturi asimilate celor de rudenie.

CARACTERE JURIDICE

1) Caracterul legal – obligaţia de întreţinere e prevăzută de lege şi există numai între persoanele şi în condiţiile arătate de lege. Obligaţia legală de întreţinere e diferită de obligaţia de întreţinere contractuală. Ele pot însă coexista, întrucât nu există compatibilitate între ele, în sensul că acelaşi creditor poate fi îndreptăţit la întreţinere din partea aceluiaşi debitor atât în temeiul dispoziţiilor Codului familiei cât şi prin convenţie.

2) Caracterul personal – obligaţia de întreţinere există numai între anumite persoane prevăzute de lege, fiind strâns legată de calitatea persoanei şi destinată exclusiv asigurării traiului de zi cu zi. Decurg următoarele consecinţe:

- obligaţia de întreţinere e insesizabilă, dar nu în întregime. Potrivit art. 409, alin. 1, Cod de procedură civilă, sumele ce se plătesc periodic şi sunt destinate asigurării mijloacelor de existenţă ale unei persoane pot fi mărite până la o treime din venitul lunar net. Dacă sunt mai multe urmăriri asupra aceleiaşi sume, urmărirea nu poate depăşi o jumătate din venitul lunar net, indiferent de natura creanţelor, atât numai dacă legea prevede altfel. Dacă sumele plătite periodic şi destinate asigurării mijloacelor de existenţă sunt mai mici decât cuantumul salariului minim net pe economie, caestea vor fi urmărite numai asupra părţii ce depăşeşte jumătate din acest cuantum (alin. 3).

- obligaţia de întreţinere este incesibilă – cesiunea de creanţă, novaţia prin schimbare de debitor, stipulaţia pentru altul nu sunt permise;

- compensaţia legală nu operează Compensaţia judecătorească poate fi dispusă de instanţă, dar numai cu privire la creanţele de întreţinere (stabilirea pensiei de întreţinere la divorţ când ambilor părinţi li s-a încredinţat câte un copil). Creanţa de întreţinere nu poate fi compesată cu creanţe de altă natură.

- obligaţia de întreţinere nu este transmisibilă – moştenitorilor, cu excepţia obligaţiei de întreţinere a copilului minor care poate trece asupra moştenitorului debitor obligat în condiţiile art. 96, Codul familiei;

- obligaţia de întreţinere nu poate forma obiectul acţiunii oblice; însă creditorii debitorilor obligaţi la întreţinere pot cere sistarea întreţinerii sau reducerea cuantumului acesteia.

3) Caracterul reciproc – art. 2 şi art. 86, Codul familiei – existenţa obligaţiei nu este condiţionată de reciprocitatea îndeplinirii acesteia.

Prin excepţie, există obligaţia unilaterală de înteţinere în sarcina sau în beneficiul unor categorii de persoane:

- soţul care a contribuit la întreţinerea copilului celuilalt soţ este obligat să dea întreţinere copilului pe timpul minorităţii, dacă părinţii fireşti ai acestuia sunt decedaţi, dispăruţi sau în nevoie (art. 87, alin. 1, Codul familiei). Obligaţia de întreţinere devine reciprocă dacă întreţinerea copilului a fost prestată timp de 10 ani (art. 87, alin. 2, Cod. fam.).

- cel care a luat un copil spre creştere fără să întocmească formele legale pentru adopţie, dacă părinţii acestuia sunt decedaţi, dispăruţi sau se află în nevoie (art. 88, Codul familiei);

- moştenitorii persoanei care a întreţinut un minor fără a fi avut obligaţia legală sunt datori să asigure acestuia întreţinere pe timpul minorităţii, dar numai în limita bunurilor moştenite şi dacă părinţii fireşti sunt decedaţi, dispăruţi sau în nevoi (art. 96, Codul familiei);

- fostul soţ de rea-credinţă din căsătoria desfiinţată datorează întreţinere soţului de bună-credinţă (art. 24, alin. 1, Codul familiei);

- fostul soţ din a cărui culpă exclusivă s-a pronunţat divorţul are obligaţia unilaterală de întreţinere, însă numai la împlinirea termenului de un an de la desfacerea căsătoriei (art. 41, alin. 2, Codul familiei). Timp de un an de la rămânerea irevocabilă a hotărârii de divorţ din culpa exclusivă a unuia dintre soţi, obligaţia de întreţinere este reciprocă;

- fostul soţ din căsătoria desfăcută, recăsătorit, datorează întreţinere fostului soţ (art. 41, alin. ultim). El nu beneficiază de reciprocitate, întrucât prin recăsătorire a pierdut acest drept. Va datora unilateral actualul soţ.