Piața de capital

1. Generalități

Capitalul este o disponibilitate financiară sau materială care este utilizată într-o activitate lucrativă care creează bunuri destinate schimbului cu obiectivul de a produce profit. Acest gen de nevoi de majorare a resurselor financiare a generat segmente specifice de cerere și ofertă: cererea de resurse financiare și oferta de resurse financiare, adică de capital. Sau creat astfel piețe specifice, și anume piețele financiare specializate prin diviziunea muncii în piețe monetare și piețele de capital. Datorită faptului că piețele financiare nu sunt suficient de dezvoltate, cele două forme ale lor nu sunt strict delimitate, acestea fiind interdependente și condiționându-se reciproc. Pentru ca societatea actuală să se dezvolte, ea trebuie să insiste asupra cercetării științifice și asupra dezvoltării tehnologiei. Aceste domenii împreună cu factorul cel mai important, și anume educația, reprezintă fundamentul asigurării progresului și, mai ales bunăstarea populației.

Existența pieței de capital este determinată de cererea de capital pentru necesități curente de trezorerie și pentru investiții și, totodată, este condiționată de un proces real de economisire ca fundament al ofertei de capital.

Piața de capital este considerată cea mai importantă componentă a pieței financiare, atât prin prisma câștigurilor pe care le generează, cât și prin cea a influenței pe care o exercită asupra întregii economii.

Piața de capital reprezintă “ansamblul relațiilor și mecanismelor prin intermediul cărora capitalurile disponibile și dispersate din economie sunt dirijate către orice entități publice și private solicitatoare de fonduri”.

Piața de capital este privită ca un „barometru” al întregii activități economice, nu de puține ori, anticipând momente de recesiune sau de expansiune a economiei naționale.

Piața de capital este termenul general folosit pentru a desemna piața în cadrul căreia sunt vândute și cumpărate instrumente financiare. Această piață include toate entitățile și operațiunile care susțin aceste procese.

Piața de capital din România include piețele de instrumente financiare și instituțiile specifice acestora (ex.: societățile de servicii de investiții financiare, emitenții etc.) operațiunile (ex.: serviciile și activitățile de investiții, ofertele publice etc.), precum și organismele de plasament colectiv (de ex.: fondurile de investiții), stabilind un cadru adecvat de reglementare și supraveghere a investițiilor în instrumente financiare.

Piața de capital este un punct de interes din mai multe perspective, consimțind acapararea managementului unor societăți prin achiziționarea semnificativă de acțiuni sau asigurarea unor profituri pe termen scurt prin previzionarea modificării prețului acțiunilor.

Putem astfel define piața de capital ca fiind ansamblul parghiilor, respectiv a mecanismelor, care fluidizeaza circulația capitalurilor disponibile, dirijându-le către instituțiile sau entitățile publice sau private solicitatoare de fonduri.

2. Componentele pieței de capital

Piața de capital asigură legătura permanent dintre emitenți și investitori, atât în momentul acoperirii cererii de capital, cât și în procesul transformării în lichidități a valorilor mobiliare deținute.

Piața de capital are două componente, și anume: piața primară și piața secundară. Piața primară reprezintă acel segment al pieței de capital în care sunt puse la dispoziția investitorilor noile emisiuni de instrumente financiare. Societățile, guvernul sau instituțiile din sectorul public pot obține finanțare prin vânzarea de instrumente financiare nou-emise. Piața secundară reprezintă piața în cadrul căreia se tranzacționează instrumentele financiare deja emise.

a) Piața primară

Piața primară reprezintă acel segment de piață pe care se emit și se vând sau se distribuie valorile mobiliare către primii deținători. Piața primară constituie un circuit de finanțare specializat. Această piață permite transformarea direct a economiilor în resurse pe termen lung. Pe piața primară se emit valori mobiliare ce confer anumite drepturi posesorilor lor, deci celor care au calitatea de furnizori de fonduri. Prin intermediul pieței primare se pun în evidență mișcările de capitaluri dintr-o economie, generate de către emitenți, în calitatea lor de solicitatori de capitaluri. Această piață permite finanțarea agenților economici.

Piața primară asigură întâlnirea cererii cu oferta de titluri, permițând finanțarea activității agenților economici și a colectivității publice. Este un mijloc de distribuire și plasament de titluri.

Piața primară are rolul de a transforma activele financiare pe termen scurt în capitaluri disponibile pe termen lung.

Pe piața primară se vând valori mobiliare emise de acele entități care au nevoie de resurse financiare și se cumpără de către alte entități sau persoane fizice posesoare de economii pe termen mediu și lung.

Această piață cuprinde tranzacțiile din prima etapă a subscrierii emisiunilor și distribuirii lor de către emitent direct sau prin intermediar specializat.

Piața primară are funcția de a direcționa capitalurile pe termen lung pentru finanțarea economiei naționale prin colectarea resurselor sub diverse forme.

Participanții pe piața primară, în cadrul căreia se vând și se cumpără valori mobiliare nou emise, sunt:

Solicitatorii de capital: statul și colectivitățile locale, întreprinderile publice și cele private;

Ofertanții de capital: persoane particulare, agenți economici, bănci, case de economii, societăți de asigurare;

Intermediarii: societăți de investiții financiare, bănci comerciale, societăți de investiții care, prin rețeaua proprie, asigură vânzarea valorilor mobiliare.

1. Anghelache Gabriela ,,Bursa și piața extrabursieră ”, Editura Economică, București, 2000

2. Anghelache Gabriela ,,Piața de Capital în context european”, Editura Economică, București, 2009

3. Anghelache Gabriela, Dardac N., Stancu I. ,,Piețe de capital și burse de valori”, Editura Adevărul, București, 1992

4. Badea Dumitru G. ,,Piața de capital & restructurarea economică”, Editura Economică, 2000

5. Brendea Georgian Alin ,,Piața de capital în economia României”, Ed. ASE, București, 2007

6. Corduneanu Carmen ,,Piețe de capital: Teorie și practică”, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2009

7. Cuzman Ioan, Cazan Emil, Stefea Petru ,,Piața de capital: Articole și studii”, Editura Universității de Vest, Timișoara, 2005

8. Duțescu Cristian ,,Manipularea pieței de capital”, Editura C.H. Bech, București, 2008, 9. Stoica Victor, Galiceanu Mihaela, Ionescu Eduard ,,Piețe de capital și burse de valori”, Editura Economică, București, 2001

9. Tutuianu Adrian ,,Piața de capital. Regimul juridic aplicabil participanților”, Editura Hamangiu, 2007

Legislație:

1. Legea nr. 297/2004 privind piața de capital publicată în Monitorul Oficial nr. 571/29.06.2004);

2. Legea nr. 10/2015 pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare și societățile de administrare a investițiilor, precum și pentru modificarea și completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, precum și pentru modificarea și completarea unor acte normative;

3. Ordonanța Guvernului nr. 41/2005 privind reglementarea unor măsuri financiare, publicată în MO nr. 677/2005

4. Ordonanța de Urgență nr. 32/27.06.2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare si societățile de administrare a investițiilor, precum si pentru modificarea si completarea Legii nr. 297/2004 privind piața de capital, Publicată în MO nr. 435/30.06.2012;

5. Legea nr. 126/2018 privind piețele de instrumente financiare;

6. Legea nr. 24/2017 privind emitenții de instrumente financiare și operațiuni de piață;

7. Ordonanța de urgență nr. 93/2012 privind înființarea, organizarea și funcționarea Autorității de Supraveghere Financiară.