Termenul de criminalistica este cunoscut inca din antichitate si semnifica stiintele juridice aplicate in justitia penala.
Pentru a fi numita ca stiinta aparte a fost utilizat prima data de catre renumitul savant austriac Hans Gros (1883), care in manualul judecatorului de instructie a declarat criminalistica drept o stiinta de sine statatoare, destinata aplicarii realizarilor stiintelor naturale si tehnice in activitatea de urmarire penala.
Asa deci a aparut denumirea de criminalistica la fel a u aparut si primele idei privind acest capitol adica privind stiinta data.
Deci ca sa ne referim in parte la stiinta data noi vom privi punctele de vedere a altor mari specialisti in domeniul criminalisticii care au pus bazele acestei disciplinii. Din punct de vedere referitoare la definirea stiintei in cauza ale mai multor autori criminalisti exprimate in literatura de specialitate sunt in esenta similare.
Dupa Vasiliev coautorul si redactorul multiplelor lucrari didactice, criminalistica reprezinta stiinta despre organizarea si planificarea procesului de cercetare a infractiunilor, administrarea probelor in conformitate cu legislatia procesual penala in vigoare, avand ca scop descoperirea si prevenirea infractiunilor prin aplicare pe scara larga a mijloacelor si metodelor stiintifice.
In opinia profesorului Stancu criminalistica este o stiinta judiciara cu caracter autonom si unitar care insumeaza in ansamblul de cunostinte metodele si mijloacele tehnice si procedeile tactice destinate descoperirii, cercetarii infractiunilor, identificarii persoanelor implicate in savarsirea lor si prevenirea faptelor antisociale.
La momentul actual in literatura criminalisticii se discuta asupra tezei potrivit careia obiectul disciplinii date cuprinde legitatile procesului crearii, descoperirii si examinarii probelor (urmelor materiale si ideale) ale infractiunii.
Cunoasterea legaturilor specifice ale procesului crearii si administrarii probelor al urmelor materiale ale infractiunii, cat si a celor la nivelul reprezentarilor memoriale ii revine criminalisticii si deci constituie elementul de baza al obiectului acesteia.
Pornind de la analiza opiniilor mentionate mai sus si tinand totodata cont de alte puncte de vedere, criminalistaca poate fi definita ca o stiinta despre legitatile procesului crearii si administrarii probelor infractiunii, care elaboreaza in baza cunoasterii acestor legitati metode si mijloace de cercetare criminalistica necesare descoperirii si prevenirii faptelor penale.
Din definitia data retinem ca obiectul de studiu al criminalisticii este constituit din doua parti componente: cea a legitatilor proceselor de creare si administrare a materialelor probante si cea a metodelor si mijloacelor de investigare criminalistica.
Astfel conceput obiectul criminalisticii prezinta importanta pe doua planuri distincte. Pe de o parte subliniaza caracterul stiintific al acestei disciplini, deoarece ea presupune cunoasterea anumitor ...
Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.
