Normele conflictuale privind moștenirea

Legea aplicabilă moștenirii în ansamblul său

Înainte de a explora prevederile noului Cod Civil referitoare la legea aplicabilă moștenirii, trebuie să înțelegem conceptul de moștenire, definit în art. 953 din noul Cod civil ca "transmiterea patrimoniului unei persoane fizice decedate către una sau mai multe persoane în ființă". Articolele 2633-2636 ale Codului Civil oferă o perspectivă diferită privind normele conflictuale referitoare la moștenire și posibilitatea de alege legea aplicabilă.

Potrivit art. 2633, moștenirea este supusă legii statului în care defunctul avea reședința obișnuită la data morții. Această abordare adoptă un sistem monist, unificând legea care guvernează succesiunea, indiferent de natura bunurilor incluse în moștenire. Totuși, art. 2634 oferă posibilitatea persoanei interesate de a alege legea aplicabilă moștenirii, în ansamblul ei, în funcție de cetățenia sa.

O notă de rezervă poate fi formulată în legătură cu posibilitatea alegerii legii aplicabile pentru moștenirea testamentară, limitând această opțiune la situațiile în care persoana interesată dispune de toate bunurile prin testament. Această limitare derivă din caracterul imprevizibil al decesului și faptul că opțiunile juridice în privința unei succesiuni pot fi făcute doar prin acte mortis cauza, cum este testamentul.

Legea aplicabilă testamentului

Art. 2635 stabilește reguli referitoare la întocmirea, modificarea și revocarea testamentului, recunoscând multiplele puncte de legătură. Testatorul poate alege legea aplicabilă dintre legea națională, reședința obișnuită, locul întocmirii testamentului, legea situației imobilului și legea instanței sau organului care gestionează transmiterea bunurilor moștenite.

Domeniile de reglementare rezervate legii aplicabile succesiunii, în general

Art. 2636 identifică categoriile de aspecte reglementate de legea aplicabilă succesiunii, inclusiv momentul și locul deschiderii moștenirii, persoanele cu dreptul de a moșteni, calitățile necesare, exercitarea posesiei asupra bunurilor rămase, condițiile și efectele opțiunii succesorale, întinderea obligației moștenitorilor și altele. Acest alineat cuprinde cele mai importante categorii de probleme relevante pentru instituția moștenirii, atât în ceea ce privește aspectele legale, cât și pe cele testamentare.

Legea aplicabilă vacanței succesorale cu elemente de extraneitate

Art. 1135 definește vacanța succesorală, iar art. 2636 al doilea alineat se referă la situația unei succesiuni vacante cu elemente de extraneitate. În astfel de cazuri, legea aplicabilă va determina dacă bunurile vor reveni statului român, conform prevederilor legii române privind atribuirea bunurilor unei succesiuni vacante. În această privință, controversele privind natura juridică a dreptului statului de a prelua o moștenire vacantă sunt prezentate și discutate, inclusiv opiniile care abordează această problemă sub aspectul teoriei desherenței sau al teoriei statului moștenitor.

Legislatia română abordează detaliat aspectele legate de legea aplicabilă moștenirii, testamentului și succesiunilor vacante, oferind opțiuni și reguli clare pentru părțile implicate. Aceste prevederi vizează protecția drepturilor și claritatea juridică într-un domeniu sensibil și complex precum moștenirea.