Norma juridică

1. Normele juridice în cadrul normelor sociale

Relațiile sociale dintre indivizi presupun existența unor norme de comportament în societate care statornicesc conduita pe care ei trebuie să o urmeze. Conduita individului în cadrul social suportă, simultan, acțiunea mai multor categorii de norme. Termenul de ,,normă” desemnează o regulă generală, o unitate de măsură, un standard comportamental stabilit de oameni pe baza unei experiențe de viață și care reprezintă un îndreptar pentru activitatea umană. Normele sunt foarte diferite, ele rezultă din confruntarea omului cu legile naturii sau din interacțiunea comportamentelor indivizilor. Normele sociale sunt de diferite feluri: norme tehnice (reglementează conduita umană în procesul de producție), norme morale (recomandă indivizilor conduite pozitive în raport cu valorile morale), normele organizațiilor sociale (aplicabile membrilor acestora sau celor care aspiră să devină membrii), normele cutumiare (norme obișnuielnice apărute spontan în urma unei îndelungate experiențe umane și aplicabile într-o sferă redusă a vieții sociale) și normele juridice. Atunci când normele sociale coexistă în cadrul unei societăți, între ele există o legătură strânsă și intercondiționată, explicabilă datorită trăsăturilor lor comune: ele reflectă condițiile social - economice ale epocii în care acționează dispozițiile lor, sunt coordonate, au un caracter general și impersonal, prin intermediul lor se prescriu acțiuni obligatorii permise sau interzise, prin acțiunea lor se urmărește încurajarea prin stimulente a comportamentelor prescrise și tragerea la răspundere a celor care se abat de la prevederile lor.

Norma juridică este celula de bază a dreptului, este sistemul juridic elementar, dar și obiectul de cercetare a științei dreptului în general și a teoriei și filosofie dreptului. Normele juridice determină existența sistemului dreptului obiectiv (pozitiv). În conținutul oricărei norme juridice este reprezentată percepția legiuitorului cu referire la conduita posibilă a subiectelor participante la relațiile sociale. Scopul normelor juridice, ca și al tuturor normelor sociale, este consolidarea relațiilor sociale în jurul valorilor general - umane recunoscute de stat. Locul normelor juridice între normele sociale rezultă din poziția pe care dreptul o ocupă în societate și din influența pe care o exercită asupra comportamentului uman. Astfel, norma juridică reprezintă un model de comportament în societate. Pe lângă regulile de conduită, normele juridice conțin și alte prevederi cu referire la unele definiții, principii de drept, explicarea unor termeni, organizarea unor instituții sau organe ale statului. În principiu, normele juridice conțin ceea ce trebuie să îndeplinească un anumit subiect de drept ori ceea ce el este îndreptățit să facă sau ceea ce i se recomandă ori este stimulat să îndeplinească. Normele juridice împreună cu relațiile juridice apărute în baza lor formează ordinea de drept, o parte fundamentală a ordinii sociale.

2. Noțiunea și trăsăturile definitorii ale normelor juridice

În literatura de specialitate norma juridică este definită în mod diferit.

Norma juridică este definită in tratatele juridice ca: „o regulă de conduită generală și obligatorie destinată să ordoneze relațiile interumane prin reglementarea unor comportamente determinate, regula elaborată, acceptată și recunoscută de stat și impusă la nevoie în caz de încălcare prin forța coercitivă a acesteia”.

În opinia lui Boris Negru, norma juridică este acea normă socială ce conține o regulă de conduită, stabilită sau autorizată (sancționată) de stat, menită să reglementeze cele mai importante domenii de activitate umană și ocrotită, în caz de necesitate, de forța coercitivă a statului .

După părerea lui Dumitru Baltag și Alexei Guțu „norma juridică, ca element constitutiv al dreptului, este o regulă de conduită, instituită de puterea publică sau recunoscută de aceasta, a cărei respectare este asigurată, la nevoie, prin forța coercitivă a statului” .

Nicolae Popa consideră că „norma juridică poate fi definită ca o regulă generală și obligatorie de conduită, al cărei scop este acela de a asigura ordinea socială, regulă ce poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, în caz de nevoie, prin constrângere” .

În viziunea lui Ion Dogaru „norma juridică este o regulă de conduită generală, impersonală și obligatorie, care exprimă voința electoratului înfățișat de organul legislativ, regulă al cărei scop este de a asigura ordinea socială și care poate fi adusă la îndeplinire pe cale statală, la nevoie, prin constrângere” .

Gheorghe Lupu vede în norma juridică „regula socială de conduită generală și obligatorie, elaborată, recunoscută sau acceptată de către stat și impusă, dacă este cazul, prin forța coercitivă a statului” .

Dumitru Mazilu definește norma juridică ca fiind o regulă de conduită generală, tipică, impersonală și obligatorie, emisă sau sancționată de stat, în scopul asigurării ordinii sociale, adusă la îndeplinire, la nevoie, prin forța coercitivă a statului .

Sub aspectul conținutului și formei sale, norma juridică este un text normativ (articol sau grupaj de articole) concis redactate sau formulate având o alcătuire logico-internă