Norma Juridică

1. DEFINIREA NORMEI JURIDICE

Norma didactică poate fi definită ca fiind o regulă de conduită, elaborată sau recunoscută de puterea de stat în scopul asigurării ordinii sociale și care poate fi adusă la îndeplinire, în caz de nevoie, prin forță de constrângere a statului .

2. TRĂSĂTURILE NORMEI JURIDICE

Trăsăturile normei juridice reprezintă însușirile specifice care diferențiază regulile de drept de alte categorii de reguli sociale.

Norma juridică este o regulă de conduită obligatorie, expresie a voinței statului care produce efecte juridice garantate prin forța de constrângere a statului.

1. Norma juridică este o regulă de conduită socială care acționează în cadrul societății și în relațiile dintre indivizii umani.

2. Reglementează și se adresează conduitei umane chiar dacă conduita umană vizează și un obiect material sau un fenomen social sau natural deoarece relațiile se stabilesc între oameni.

3. Exprimă interesele sociale fundamentale prin intermediul voinței generale care dă viață regulii astfel consacrate, indiferent de faptul că aceasta se concretizează printr-un act juridic al statului.

4. Norma juridică impune forța de constrângere. În cazul nerespectării normei juridice, individul este obligat să răspundă pentru faptele sale deoarece el trebuie să respecte și să urmeze o conduită.

5. Regula de conduită exprimată prin norma juridică este generală, abstractă, tipică, impersonală, de aplicabilitate repetată la un număr nelimitat de cazuri

- norma juridică este o regulă de conduită generală deoarece se aplică unitar tuturor situațiilor reglementate prin ea;

Gradul de generalitatea poate fi maxim atunci când vizează toate subiectele (obligativitatea respectării legii) sau toate situațiile sau poate fi minim atunci când se referă o situație unică sau specifică ( normele de excepție).

Caracterul general al normei juridice rezultă din faptul că ea se aplică în mod repetat, în cazuri nelimitate . Repetitivitatea și continuitatea sunt intrinseci caracterului general al normei juridice.

- norma juridică este abstractă deoarece dă expresie tuturor trăsăturilor esențiale și caracteristice ce trebuie să fie definite în conduita prescrisă, chiar dacă regula se bazează pe prelucrarea unor cazuri concrete, individuale, care sunt evidențiate în practica legislativă sau juridică, ea fiind rezultatul procesului de trecere de la concret la abstract, de la particular la general în cadrul edificării regulii de drept.

Deși dreptul este abstract prin normativitatea sa, el se aplică unor situații și raporturi juridice concrete, motiv pentru care în procesul aplicării sale la un caz dat va fi întotdeauna identificată norma, care deși este abstractă, se aplică cel mai bine cazului respectiv, deoarece în regulă se regăsesc trăsăturile de bază ale situației.

- norma juridică prescrie o conduită tipică pentru subiectul de drept, stabilind un etalon de urmat de către aceasta atunci când este aplicată în raporturi juridice.

Norma constituie și criteriul unic de apreciat a conformității sau a neconformității unei conduite față de lege, caz în care conduita poate fin în acord sau în dezacord cu legea, iar în caz de dezacord ea poate fi sancționată. Dreptul devine astfel o măsură egală pentru indivizi inegali, adică e o măsură unică de apreciere a conduitei umane, pentru subiecți ce se deosebesc unii de alții deoarece nu pot fi identici. Legea poate pretinde o conduită tipică de urmat constând dintr-o acțiune, dintr-o inacțiune sau poate lăsa subiecților alegerea unei conduite într-un cadru care este relativ determinat.

- norma juridică este o regulă impersonală deoarece ea nu se adresează unui subiect predeterminat ci tuturor acelora care, întrunind condițiile stipulate de ea, se află sub incidența ei.

Noțiune de impersonal, evidențiază calitatea regulii juridice de a aviza un număr nelimitat de situații și persoane chiar dacă referirea s-ar face la o funcție unică în stat sau ori ar putea stabili exact numărul celor aflați sub incidența ei.

- norma juridică este de aplicabilitate repetată.

Întinderea repetabilității este în funcție de numărul situațiilor și a persoanelor aflate în ele, ca și durata aflării în vigoare a actului normativ.

1. Carmen Popa - Teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, 2004;

2. Nicolae Popa, Teoria generală a dreptului, Editura ALL Beck, Bucureşti, 2002;

3. Ioan Ceterchi, Ion Craiovan, Introducere în teoria generală a dreptului, Editura ALL, București, 1993;

4. Ion Craiovan, Tratat elementar de teoria generală a dreptului, București, Editura ALL BECK, 2001;

5. Sofia Popescu, Teoria generală a dreptului, Editura Lumina Lex, București, 2000.

UNIVERSITATEA ”LUCIAN BLAGA” SIBIU

FACULTATEA DE DREPT

SPECIALIZAREA DREPT

CENTRUL: VASLUI