Neoliberalismul

Prin neoliberalism este desemnat un concept filosofico-social si politico-economic care se bazeaza, printre altele, pe liberalismul clasic si pe teoria neoclasica si care urmareste minimizarea influentelor statului asupra evenimentelor economice. Spre deosebire de laisse-faire-ul liberalismului clasic se considera necesara interventia regulatorie a statului pentru garantarea pietelor functionale.

Ideea de a reformula ideile liberalismului s-a pus in practica in diferite scoli din Germania si Austria: pe de o parte in Ordoliberalismul scolii freiburgheze (economia de piata sociala); pe de alta parte in scoala austriaca care este apreciata ca si clasic-liberala; si nu in ultimul rand in monetarismul scolii din Chicago.

In Romania neoliberalismul a avut ca teoreticieni pe Stefan Zeletin, Vintila Bratianu si pe Mihail Manoilescu. Principiile de baza ale acestui curent erau: dezvoltarea industriei, proces de care depindeau modernizarea sociatatii si consolidarea independentei nationale; sustinerea intereselor burgheziei nationale; libertatea patrunderii capitalului strain prin promovarea politicii prin noi insine; si un regim parlamentar bazat pe votul universal.

Termenul neoliberalism a fost initial o descriere proprie, insa in prezent este folosit aproape exclusiv ca sinonim restrans pentru termenul capitalism. Cei care sunt pentru aceasta definire a termenului, vorbesc de regula despre o politica economica liberala orientata inspre stabilitate monetara sau inspre un stat suplu, si sunt, in general, impotriva statului social sau al statului prosper. Protoparintii ideilor neoliberale pot fi considerati Friedrich Hayek si Ludwig von Misses, insa neoliberalismul ca scoala nu exista. Se poate mai degraba vorbi de o retea diversificata, institutionalizata, in care exista pareri diferite, diferentiate, si care se si contrazic. Rezultatul unui asa-zis proces orientat inspre piata este neprevazut si deschis, Karl Popper vorbeste aici (dupa parerea criticilor, eufemistic) despre o societate deschisa. Hayek a dezvoltat pana la moartea sa neoliberalismul ca teorie dinamica a institutiilor sociale.

Termenul neoliberalism a fost caracterizat de catre economistii Friedrich Hayek, Wilhelm Ropke, Walter Euken si altii la o conferinta din Paris, in anul 1938, pe tema dezvoltarii unui concept pentru o politica economica pe termen lung, care a fost inteleasa ca o cale de mijloc intre capitalismul pur si socialism. Conform acestui concept, interventiile statului in economie sunt doar atunci justificate si necesare cand, de exemplu, distorsiunile pietei sunt impiedicate prin monopoluri si carteluri.

Prin ordoliberalism este exprimata varianta germana a neoliberalismului. Ca motiv pentru necesitatea unei reglementari cadru, ordoliberalismul considera tendinta pietelor nereglementate de a elimina mecanismul propriu de concurenta. Ofertantii se unesc, formeaza cartele si se inteleg asupra preturilor, aspira la formarea de monopoluri si astfel pot sa dicteze pe ...