Metodologia investigării unor infracțiuni care aduc atingere patrimoniului

METODOLOGIA INVESTIGĂRII UNOR INFRACŢIUNILOR CARE ADUC ATINGERE PATRIMONIULUI

Secţiunea 1. PARTICULARITĂŢI METODOLOGICE PRIVIND INVESTGAREA FURTULUI ŞI A TÂLHĂRIEI

1.1 CONSIDERAŢII INTRODUCTIVE

Furtul, sub diversele sale forme,se numărăprintre cele mai vechi fapte îndreptate împotriva patrimoniului, pedepsite de legile din toate timpurile, datorită , atât pericolului său social, cât şi frecvenţei cu care a fost săvârşit. La aceasta se mai poate adăuga ponderea crescută pe care o deţine, în comparaţie cu alte infracţiuni săvârşite în dauna relaţiilor patrimoniale, cum ar fi, de pildă, pirateria sau gestiunea frauduloasă.

Actuala reglementare priveşte patrimoniul în sensul său larg, fără să se mai facă distincţie între proprietatea publică sau privată, cu incriminări distincte. Prin Legea nr. 140/1996, au fost abrogate art. 223-235 C. Pen., respectiv Titlul IV al părţii speciale a Codului penal. Deşi reglementările erau, în conţinut identice, distincţia o făcea natura obiectului juridic special (avtul obştesc) .

a. Furtul, în forma sa simplă, potrivit prevederilor art. 208 C. Pen., constă în luarea unui bun mobil, di posesia sau detenţia cuiva, fără consimţământul acestuia în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept. De asemenea, constituie furt, luarea în condiţiile de mai sus, a unui vehicul, cu scopul de a-l folosi pe nedrept.

În ceea ce priveşte furtul calificat, acesta constă din săvârşirea lui într-una din împrejurările prevăzute de art. 209 C. pen., lit. a-i, dintre care amintim, săvârşirea de două sau mai multe persoane împreună, într-un loc public, în timpul nopţii sau al unei calamităţi, prin efracţie, escaladare etc.

Alte forme ale furtului calificat, sancţionate cu aceeaşi pedeapsă, sunt cele prevăzute în alin. 2 literele a-b. De exemplu, furtul unui bun din patrimoniul naţional, al unui act de stare civilă sau de identitate. În art. 3, lit. a-g, sunt incriminate alte forme de furt calificat : ţiţei, din sistemele de irigaţii, reţelele electrice ş.a.

b. Tîlhăria, confrom prevederile art. 211 C. Pen., este furtul săvârşit cu violenţă sau ameninţări ori prin punerea victimei în stare de inconştienţă sau neputinţă de a se apăra, precum şi furtul urmat de întrebuinţarea unor astfel de mijloace pentru păstrarea bunului furat sau pentru înlăturarea urmelor infracţiunii şi pentru ca făptuitorulsă-şi asigure scăparea. În cuprinsul aceluiaşi articol, sunt prevăzute şi formele calificate ale tîlhăriei şi anume cele prevăzute la literele ah sau când a produs consecinţele deosebit de grave sau moartea victimei, astfel cum s-a stabilit prin Legea nr. 14/1996.

1.2. Principalele probleme care trebuie clarificate prin cercetarea furtului şi a tâlhăriei

Cercetarea furtului şi a tâlhăriei, atât în paguba proprietăţii private, cât şi a celei publice, presupune elucidarea unor aspecte de natură să servească la contrararea elementelor constitutive ale acestor infracţiuni. Principalele probleme care se cer a fi rezolvate sunt, în esenţă, următoarele:

- Determinarea concretă a bunurilor mobile luate din posesia sau detenţia legitimă a unei persoane ori a unei unităţi din cele prevăzute de art. 145 C. Pen. De rezolvarea acestei probleme depinde atât încadrarea faptei în prevederile art. 208 sau 211 C. Pen., cât şi stabilirea calităţii, cantităţii şi valorii bunurilor furate, în vederea estimării cuantumuluii prejudiciului cauzat şi a recuperării sale.

- Stabilirea exactă a locului săvârşirii faptei are semnificaţii juridice multiple. De exemplu, în funcţie de locul din carfe s-a sustras, furtul poate fi simplu sau calificat (furt într-un loc public sau într-un mijloc de transport în comun).

Determinarea momentului săvârşirii este importantă, pe de o parte , pentru încadrarea faptei în categoria furtului, atunci când este luat un bun ce aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar care se găsea în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane (art. 208 C. Pen.). Pe de altă parte, comiterea faptei în timpul nopţii ori al unei calamităţi conduce încadrarea acesteia în categoria furtului calificat.

- Identificarea mijloacelor şi metodelor folosite în săvârşirea infracţiunii serveşte la încadrarea juridică a faptei în categoria furtului simplu ori calificat (de exemplu, furt săvârşit de către o persoană având asupra sa o armă; prin efracţie; escaladare etc.) sau în categoria tâlhăriei (furt săvârşit prin întrebuinţarea de violenţă).

- Identificarea făptuitorului şi a particlarităţilor la săvârşirea furtului, pe lângă importanţa sa cunoscută, este absolut necesară pentru conturarea formelor calificate ale furtului şi pentru stabilirea exactă a răsunderii penale ce revine fiecărui coautor ori complice, în funcţie de contribuţia avută la săvârşirea infracţiunii, la tăinuirea bunurilor sau la favorizarea infractorului.

1. E. Stancu, Tratat de criminalistică, Ed. Actami, Buc. 2001;

2. R. Lechat, op.cit.,

3. M. Le Clere, op.cit.

4. Charles E. O Hara, „Principii de bază ale cercetărilor penale”, supra.cit.

5. C-tin. Aioniţoaie, op.cit.

6. V. Dongoroz, “Explicaţii teoretice ale Codului penal român”, vol III, supra.cit

7. C. Bulai, A. Filipaş, C-tin. Mitrache, “Instituţii de Drept penal”, Ed. Trei, Buc. 2001

8. O. Aug. Stoica, “Drept penal, partea specială”, supra.cit.

9. C. Suciu, op.cit.

10. G.I. Kocearov, op.cit.

referat la materia metodica criminalistica la ULB Sibiu , master