Libertatea și responsabilitatea în viața publică

Comportamentul oamenilor este, in primul rand, un comportament social, alaturi de si impreuna cu ceilalti. De aceea, el trebuie sa se incadreze intre anumite limite, astfel incat nici o persoana sa nu provoace raul semenilor.

Fiecare persoana are propriile ei trebuinte, scopuri, idealuri, dar satisfacerea acestora trebuie sa se produca doar in cadrul stabilit de regulile si normele societatii.

Doar astfel este posibila supravietuirea, ordinea si functionarea normala a unei societati.

Normele si regulile societatii ne orienteaza actiunile, indicandu-ne ceea ce comunitatea asteapta de la noi, ce avem voie sa facem si ce nu, ce ne este permis si ce ne este interzis.

Normele juridice sunt cunoscute sub numele de legi. Ele reprezinta reguli cu caracter obligatoriu, elaborate, impuse si aparate de catre autoritatile statului.

In general, atat normele juridice, cat si cele morale contin interdictii. La prima vedere, aceste interdictii par a ne limita libertatea. In realitate, ele fac posibila libertatea fiecarui membru al societatii.

Nici un membru al unei colectivitati, indiferent cine ar fi el, nu are libertatea de a actiona dupa bunul plac, pentru ca astfel ar putea afecta libertatea si chiar viata celorlalti.

Aceste interdictii, care adeseori ne supara sau ne enerveaza, au drept scop sa ne invete sa traim pasnic impreuna cu ceilalti, iar cu timpul, pe masura ce ne maturizam, ne vor aduce independenta, ne vor invata cum sa fim liberi, respectand totodata libertatea celorlalti.

Intre normele unei societati pot aparea contradictii. De exemplu, societatea ocroteste dreptul la viata al oamenilor, dar membrul unui cult religios poate refuza asistenta medicala pentru ca aceasta contravine credintei sale, protejata si ea de catre lege, in virtutea dreptului la libera exprimare.

Presiunile, constrangerile pe care le exercita societatea asupra membrilor sai, prin intermediul normelor, pentru a-i obliga sa se comporte intr-un anumit mod poarta numele de control social Dar pentru a face fata exigentelor societatii, oamenii trebuie, mai intai, sa le cunoasca. Ei trebuie sa le invete, asa cum invata, la scoala, scrisul si cititul.

Numai ca socializarea incepe mult mai devreme, o data cu invatarea primilor pasi, si dureaza practic toata viata. De aceea, auzim adeseori spunandu-se despre cineva care nu se comporta civilizat, ca ii lipsesc cei $apte ani de acasa.

in acest sens, se spune ca omul nu se naste uman, ci devine in procesul educatiei.

La inceput, aceasta invatare se produce prin imitatie. Copilul invata sa se comporte imitandu-si parintii, bunicii, mai apoi prietenii, eroii din diferite carti sau filme. Acestia sunt adevarate modele pentru fiecare om. Cu timpul, tinerii doresc sa-si continue scoala, sa-si construiasca o cariera, participa la diferite activitati pe care societatea le apreciaza si recompenseaza. Toate acestea sunt posibile doar daca invata normele societatii.

Dar numai invatarea nu este suficienta. Ea ...