Izvoarele Dreptului

Vointa sociala generala pentru a deveni obligatorie pentru fiecare membru cat si pentru intreaga colectivitate umana trebuie exprimata prin norme care vor imbraca o anumita forma, denumita izvor de drept, motiv pentru care in literatura juridica se considera, in general, ca notiunea de izvor si cea de forma de exprimare a dreptului sunt sinonime. Este necesar a se face distinctie intre izvoarele materiale si izvoarele formale ale dreptului.

Izvoarele materiale, denumite si reale, sunt reprezentate de realitatea exterioara, care determina actiunea legiuitorului. In consecinta, prin izvor de drept, in sens material, intelegem viata sociala, economica si culturala in complexitatea ei, progresul social care determina nasterea unor reguli de drept si institutii.

Din punct de vedere juridic, ne intereseaza in special izvoarele formale sau formele de exprimare a normelor de drept.

Sensul juridic al notiunii de izvor formal al dreptului surprinde o multitudine de aspecte si modalitati prin care continutul normei de drept devine norma de conduita si se impune ca model de urmat in relatiile sociale.

Deci, izvorul formal al dreptului il reprezinta regula de conduita prescrisa si exteriorizata, cuprinsa intr-o anumita haina juridica.

Izvoarele de drept sunt clasificate dupa diferite criterii: A. Dupa modul de transmitere deosebim izvoarele scrise de izvoarele nescrise: -obiceiul - izvor nescris -norma juridica - norma scrisa B. Dupa caracterul oficial sau neoficial al izvorului de drept: -legea - izvor oficial -obiceiul, doctrina - izvoare neoficiale.

C. Din punct de vedere ale modului de impunere: -izvoare directe - actele normative -izvoare indirecte - obiceiul sau normele elaborate de organizatiile nestatale care pentru a deveni obligatorii trebuie sa fie validate de o autoritate statala.

D. Dupa modul de creare a normei: -izvoare creatoare: legea si cutuma, deoarece creaza legi noi -izvoare interpretative: jurisprudenta si doctrina care interpreteaza legile existente.

E. Enumerativ, izvoarele formale ale dreptului sunt: -obiceiul juridic - cutuma; -practica juridica - jurisprudenta -precedentul juridic -doctrina -contractul normativ -actul normativ.

Obiceiul juridic (CUTUMA) Acesta este cel mai vechi izvor de drept.

Obiceiul sau cutuma reprezinta o forma de exprimare a unor reguli care s-au format in timp si care sunt respectate in virtutea unor deprinderi indelungate, fara sa fie impuse prin constrangere.

Pentru ca o anumita regula obisnuielnica sa devina cutuma este necesar sa indeplineasca urmatoarele conditii: -sa aiba un caracter uniform; -sa se aplice in mod repetat; -sa aiba o anume dorata.

Astfel simpla repetare a unor practici nu inseamna in mod necesar crearea unei cutume. Practica generatoare de cutume trebuie sa fie uniforma, repetabila si sa aiba o durata in timp. Toate aceste atribute trebuie sa se aplice simultan. In dreptul international o anumita cutuma poate fi consfiintita si constatata de un organ de drept public.

Avand ...