Istoria gândirii politice

Previzualizare referat:

Extras din referat:

Relatia ganditorului politic fata de istorie este in functie de realitatea social-politica a timpului sau, in sensul ca nici un fapt istoric nu apare ca apartinand numai trecutului. Istoria, ca spatiu ce uneste evenimentul si constiinta, reprezinta unitatea dintre eveniment si sens, in masura in care constiinta istoricitatii poate trai cu adevarat realitatea acestei duble limite; ea este locul evenimentelor sau campul de desfasurare a istoricitatii, spatiul temporal care circumscrie prezenta a ceva trait, devenit sau imemorial.

Legat astfel de constiinta si de prezenta evenimentului, centrul de greutate a istoriei politice se va deplasa intotdeauna dinspre prezent spre trecut. Ea nu va fi stiinta despre un trecut in sine, eleatic, obiect de pura memorie. Caci acest trecut in sine nu ar putea fi decat locul evenimentelor absolute; or legatura dintre constiinta istoricitatii si a libertatii ia nastere tocmai din despartire acestui trecut in sine.

Asadar, nu va exista eveniment trecut, decat raportat la prezentul constiintei, si nu la momentul punctiform si fara relief care marcheaza prezentul unui timp liniar. Prezentul devine mai dens prin constiinta istoriticitatii, forma subtila a prezentei si prin evenimentul ce ni se impune prin prezenta sa, fie cotidiana, fie a unui trecut reluat mereu de catre constiinta; in acest ultim caz, evenimentul trecut pastreaza in prezent o putere de iradiere si de modelare permanenta, care determina constiinta sa-l recunoasca in continuare si sa-l perceapa ca un eveniment. Tot ceea ce omul poate retrai din trecutul sau ca un adevarat eveniment, tot ceea ce va fi in masura sa reia, sa-si reprezinte, sa "repete", constituie istoria sa si realitatea istoriei. Aceasta istorie, fara a fi o realitate substantiala, transcedentala omului, va avea totusi exact atata "realitatea" obiectiva ca si evenimentul al carui caracter esential este de a irupe in constiinta.

Evenimentul cel mai real este acela care se impune cel mai mult constiintei ca un centru organizator al devenirii istorice. Forta sa de iruptie inseamna insasi propagarea sa, care ordoneaza istoria pentru noi si ii confera semnificatia sa. Intr-adevar, evenimentele reprezinta realitatea istoriei, ii suporta rationalitatea si ii dau sensul. Semnificatia istoriei nu este in afara evenimentelor, si daca istoria are un sens, aceasta are loc cand unul sau mai multe evenimente centrale configureaza o tendinta in succesiunea lor, dau un sens istoriei.

Astfel, evocarea istorica impinge sensul unui eveniment dincolo de simpla successiune a generatilor in timp. Antinomia prezent - trecut, cu accentul pus cu precadere pe calitatea unui trecut exemplar in imaginea lui mitica, imprumuta cadrul existential al epocii memoriale, pe care il umple cu sensul evenimential urmarit pe plan subiectiv.

Daca in general istoria capata pentru noi o semnificatie unica, este pentru ca o realitate centrala recunoscuta ca eveniment o domina si o polarizeaza, fie ca este vorba de domnia lui Ludovic al XIV-lea, de victoria lui Napoleon la Tilsit sau de prabusirea unui regim politic. Daca, in schimb, sensul isi pastreaza valoarea de soc pentru constiinta, el va fi mereu reluat, pentru ca neincetat el va manifesta asupra noilor evenimente si asupra prezentului o forta organizatoare noua, un sens reinnoitor. Astfel, se intampla ca evenimentul organizator sa ramana acelasi de-a lungul secolelor; el se releva purtatorul si datatorul de sens inepuizabil: noile evenimente ale prezentului ii vor trimite apeluri, caror le va raspunde totodeauna prin noi semnificatii. Acestea vor fi neancetat reintrepretate sau reconfirmate, mereu reluat, ca si evenimentul ce le contine.

Timpul istoric se va transforma in timp psihologic cu nucleuri dense, cu un centru sau cu mai multe centre: acestea vor fi tocmai evenimentele cruciale din care iradiaza sensul in toate directiile, atat catre trecut cat si spre viitor, prin care se explica continua retroactiune a prezentului fata de trecut si anticiparea profetica. Istoria sociala este locul acestor sensuri intretaiate (interferenta lor determinata relativa lor contingenta), care nu se unifica automat intr-un sens global dat sau definitiv.

Istoria gandirii politice este vazuta astfel ca miscarea dialectica intre eveniment si istoricitatea umana si ca dialog al evenimentelor intre ele, reliefand sistemele politice si structurile sociale, si prin aceasta determinand fundamentul si sensurile evolutiei.

Prin urmare, istoria gandirii politice nu este o succesiune lineara de idei si evenimente, adunete pe axa continua a duratei pe epoci, perioade, domnii, popoare, etc. Ea nu este un muzeu imaginar al istoriei, unde ideile si evenimentele sa se ordoneze in raclite frumos impodobite, dupa criterii de clasificare straine de spiritului imanent al devenirii.

Daca procesul gnoseologic al evocarii tine de datele de mai sus, inerpretarea personala a evenimentelor plateste si ea tribut situatiei contemporane scriitorului sau istoricului. Ambii cauta in continuitatea evenimentelor, intelegerea determinismelor comlexe ale progresului cu toate ramificatiile lor: schimbare, dezvoltare, devenire, evolutie si maniera in care acestea se structureaza in campurile semnificative ale doctrinelor politice. Exista o actiune reciproca intre substanta raritatilor evocate si lumea contemporana in care traieste si simte istoricul inspiratia fecundandu-le deopotriva. Pentru ca istoria gandirii politice, varianta a istoriei sociale

Descarcă referat

Pentru a descărca acest document,
trebuie să te autentifici in contul tău.

Structură de fișiere:
  • Istoria gandirii politice.doc
Alte informații:
Tipuri fișiere:
doc
Diacritice:
Da
Nota:
8/10 (1 voturi)
Nr fișiere:
1 fisier
Pagini (total):
5 pagini
Imagini extrase:
5 imagini
Nr cuvinte:
2 735 cuvinte
Nr caractere:
14 155 caractere
Marime:
15.08KB (arhivat)
Publicat de:
Anonymous A.
Nivel studiu:
Facultate
Tip document:
Referat
Domeniu:
Drept
Tag-uri:
istorie, politica
Predat:
la facultate
Materie:
Drept
Sus!