Imunitățile diplomatice

1. Noţiuni generale despre diplomaţie:

În contextul vieţii internaţionale apar un număr mare de state independente care intră ca subiecţi noi în evenimentele mondiale, unde aduc o vigoare proaspătă şi o problematică nouă. Preocuparea fundamentală a acestor ţări este dezvoltarea rapidă, concentrarea tuturor resurselor pentru depăşirea stadiului lor actual, asigurarea independenţei economice, ca şi a celei politice. Ele militează pentru asigurarea unui cadru internaţional care să asigure dezvoltarea lor liberă în condiţii de egalitate, de securitate, justiţie şi pace. În consecinţă, diplomaţia, ca instituţie care serveşte aplicarea politicii externe, este mai mult ca niciodată integrată în efortul naţional, urmărind realizarea obiectivelor prioritare ale politicii generale a statelor, cu toate laturile ei de dezvoltare internă şi de legături internaţionale.

Tema predominantă a dezvoltării are o interesantă şi inegală calitate, care se răsfrânge puternic asupra modului de a concepe diplomaţia în zilele noastre: pe de o parte scoate în relief realizările interne şi eforturile proprii şi, pe de altă parte, pledează pentru caracterul global al problemelor vitale, pentru solidaritatea internaţională şi cooperarea de mari proporţii pe care ele le atrag.

Hrana omenirii, populaţia, energia resurselor prime, marea şi oceanele, cosmosul, urbanizarea, mediul înconjurător, ştiinţa, tehnologia şi educaţia şi chiar crearea unei noi ordini economice şi politice reprezintă probleme a căror soluţie iese din limitele competenţei oricărei ţări luate în parte, neputând izvorî decât din voinţa comună a statelor. Prin ele organismele internaţionale din familia Naţiunilor Unite, creaţia specifică a diplomaţiei acestui secol, şi-au găsit o nouă vocaţie în iniţierea şi ducerea la bun sfârşit a unor proiecte atotcuprinzătoare de interes universal. Ambele tendinţe, aduc o deschidere a activităţii profesionale a diplomaţiei, o asociere a ei cu totalitatea specialităţilor ce formează schimburile între state, o alianţă cu toate disciplinele, ale căror concluzii sunt utile pentru rezolvarea problemelor internaţionale.

Asociată, prin însăşi natura ei, metodelor paşnice şi căilor politice de rezolvare a diferendelor şi a situaţiilor conflictuale din viaţa internaţională, diplomaţia se găseşte întotdeauna în raport invers proporţional cu politica de forţă. Ea se bazează, mai mult decât orice alt domeniu, pe capacitatea de a asocia şi lega fenomene în structuri coerente explicative şi chiar predicative.

În ciuda unor preziceri grăbite, activitatea diplomatică nu este pe cale de a fi deosebită de alte profesiuni, după cum nici ştiinţa şi arta diplomaţiei nu sunt restrânse la alte ramuri de cercetare. Dimpotrivă, mai mult ca oricând, ele îşi cristalizează personalitatea, beneficiind desigur de progresul tuturor ştiinţelor şi al gândirii formale.

2. Noțiuni generale despre imunități:

În literatura de specialitate, expresia "imunităţi şi privilegii" (utilizată şi de Convenţia de la Viena din anul 1961), desemnează întregul complex de garanţii de care se bucura o misiune diplomatică şi personalul acesteia din partea statului acreditar. Regimul juridic pe care dreptul diplomatic îl asigură unei misiuni diplomatice şi personalului acesteia este format nu numai din imunităţi şi privilegii, ci şi din drepturi, scutiri, libertăţi care pot fi examinate separat. O misiune diplomatică are sarcini de îndeplinit, dar, pentru înfăptuirea lor, membrii misiunii şi aceasta însăşi trebuie să se bucure de garanţii care să le faciliteze desfăşurarea activităţilor şi să împiedice orice abuz din partea autorităţilor statului acreditar. Aceste garanţii sunt asigurate prin imunităţi şi privilegii, în principal.

Aurel Bonciog, Drept diplomatic, Ed. Paideia, Bucureşti, 1997, p. 98

Dinu C. Giurescu, Rudolf Dinu și Laurențiu Constantiniu, „O istorie ilustrată a diplomației românești”, Editura Monitorul Oficial, 2011, pg.204

Florin Constantiniu, Diplomații români, Editura Tritonic, Bucuresti, 2003

Ion M. Anghel, Lucian Petrescu, Valeriu Tudor, Pagini din diplomația României („semper fidelis patriae”,

vol. I), Ed. Junimea, Iași, 2009

Mircea Malița, Dinu C. Giurescu, Zid de pace, turnuri de frăție, Editura Compania, Colecția „Figuri & Clipe”, București, 2011, pg.73

Radu I. Motica, Gheorghe Mihai, Teoria geerala a dreptului, Editura ALL Beck, Bucuresti, 2001

http://documentareonline.ro/documente.php?lucrare=7350

http://www.dreptonline.ro/legislatie/conventia_viena_relatiile_consulare.php