Imunitatea Parlamentară

Pentru a asigura parlamentului conditiile necesare exercitarii mandatului sau, el trebuie sa se bucure de o protectie sociala. In sens restrictiv, pot fi incluse in sistemul masurilor de protectie a mandatului parlamentar imunitatile.

Imunitatea parlamentara nu poate fi nici extinsa, nici restransa printr-un act subordonat Constitutiei, ea nu poate fi suspendata si poate fi luata doar de Camera si numai in considerarea temeiului de fapt si de drept ce justifica luarea acestei masuri.

Regulile privitoare la imunitati au ca scop asigurarea independentei parlamentarului in exercitarea mandatului sau si punerea lui sub protectie fata de acte sau fapte abuzive ale autoritatiilor administrative, judiciare sau ale persoanelor fizice.

Aceste reguli constituie exceptii de la cele de drept comun si prin urmare nu pot fi stabilite prin regulamentele celor doua Camere. Art. 168, alin. 2 din Regulamentul Camerei Deputatilor spunea, intre altele, ca imunitatea parlamentara asigura libertatea de gandire; art. 171, alin. 2 stabilea un spor de pedeapsa privativa de libertate la cea prevazuta de lege pentru infractiunile contra autoritatii savarsite impotriva unui deputat, iar art. 171, alin. 3 extindea aplicarea dispozitiilor alin. 2 la faptele savarsite impotriva sotului sau copiilor minori ai unui deputat.

Iresponsabilitatea juridica previne declansarea sau stabilirea unor consecinte nefavorabile parlamentarului pentru votul sau sau pentru opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului.

Deputatii si senatorii nu pot fi trasi la raspundere juridica pentru voturile sau opiniile politice exprimate in exercitarea mandatului.

Textul constitutional consacra o imunitate de fond, cu caracter absolut, intrucat priveste toate actele sau faptele savarsite de parlamentar in exercitarea mandatului sau, precum si toate formele de raspundere juridica. Ea este, insa, si o imunitate cu un caracter permanent, deoarece efectele ei se extind si asupra perioadei de dupa incetarea mandatului parlamentar.

Iresponsabilitatea juridica a parlamentarului, astfel cum rezulta din textul constitutional de referinta, implica doua conditii: formele de manifestare ale parlamentarului sa nu exceada continutului specific al mandatului, respectiv formele de manifestare sa aiba o legatura directa cu continutul mandatului.

Inviolabilitatea este o asa zisa imunitate de procedura, consacrata in considerarea eventualelor imputari facute parlamentarilor pentru alte fapte decat cele savarsite in exercitarea mandatului si in legatura directa cu continutul acestuia.

Inviolabilitatea ca institutie a dreptului parlamentar are drept scop sa previna urmarirea judiciara nefondata, arbitrara, impiedicandu-l astfel sa-si exercite mandatul incredintat sau constrangandu-l astfel sa-l exercite intr-un anumit mod, contrat convingerilor si vointei sale. In acest sens, potrivit art. 69 din Constitutie: *deputatul sau senatorul nu poate fi retinut ...