Dreptul de Autor

Introducere

Prezenta lucrare este intitulată „Obiectul dreptului de autor”. Am ales această temă pentru a analiza în detaliu obiectul acestei ramuri de drept, precum și toate elementele caracteristice privind acest subiect.

Pentru a putea vorbi mai amănunțit de aceste noțiuni, precum și de elementele caracteristice este necesară definirea termenilor esențiali, care îi întâlnim și în conținutul lucrării, astfel:

„Dreptul de autor este dreptul de proprietate intelectuală recunoscut persoanei sau persoanelor fizice care au creat o operă originală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma concretă de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, ori altor titulari legali, persoane juridice sau fizice .”

„Obiectul dreptului de autor este constituit din operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor .”

„Obiectul dreptului de autor este alcătuit numai din opere de creație intelectuale; operele trebuie să fie originale; să aparțină domeniului literar, artistic sau științific; trebuie să fie conformă cu legea care interesează ordinea publică și bunele moravuri .”

Cunoscând termenii specifici acestui subiect în cele ce urmează voi trata mai amănunțit următoarele subiecte:

o Istoria și evoluția dreptului de autor;

o Definiția și natura juridică a dreptului de autor;

o Aspecte generale privind dreptul de autor;

o Originalitatea operei;

o Opera postumă, comună și colectivă;

În finalul lucrării am prezentat concluziile dobândite în urma studiului efectuat cu privire la obiectul dreptului de autor.

Capitolul 1. Istoria, definiția și natura juridică a dreptului de autor

1.1. Istoria și evoluția dreptului de autor

Ideea protecției dreptului de autor a început să apară odată cu inventarea tiparului, care a făcut posibilă multiplicarea lucrărilor literare prin procese mecanice în locul copierii manuale. Aceasta a dus la apariția unui negoț - acela al tipografiilor și al vânzătorilor de cărți desemnați în Marea Britanie prin termenul de „stationers”

(papetari) . Acești întreprinzători au investit sume importante în cumpărarea de hârtie, în achiziționarea sau construcția preselor și în angajarea de personal, toate acestea reprezentând cheltuieli recuperabile într-o perioadă ce putea aduce totodată și anumite venituri. În această situație, în lipsa oricărei forme de protecție împotriva vânzării de copii neautorizate, investiția în tipărirea și vânzarea cărților era o acțiune riscantă; mulți întreprinzători au fost astfel ruinați. Aceasta a dus la creșterea presiunii pentru obținerea protecției; aceasta aparând sub forma privilegiilor acordate de diverse autorități; în Anglia și în Franța, de regi; în Germania, de principii diferitelor state. Privilegiile confereau titularilor drepturi exclusive de reproducere și distribuire pentru perioade limitate de timp, punând la dispoziție sancțiuni pentru a influența respectarea lor, precum amenzile, confiscarea copiilor ilegale și evetuale despăgubiri.

La sfârșitul secolului al XVII-lea sistemul privilegiilor din Anglia – acordarea drepturilor exclusive de către Coroană – era din ce în ce mai criticat, iar vocile autorilor care își revendicau drepturile se auzeau tot mai des. Acest lucru a dus la adoptarea în 1709 a ceea ce este cunoscut ca fiind prima lege pentru dreptul de autor – Statutul Reginei Anne, care avea ca și obiect încurajarea învățării și asigurarea posesiunii copiilor cărților de către deținătorii de drept.

În secolul al XVIII-lea a avut loc o dispută cu privire la relația dintre dreptul de autor conform dreptului comun și abordarea acestui drept în Statutul Reginei Anne. Acestei situații i s-a pus capăt Camera Lorzilor în 1774, când s-a hotărât că dreptul comun oferă autorului dreptul exclusiv de a-și publica lucrările, dar din momentul în care o carte a fost tipărită, drepturile asupra acesteia sunt reglementate în exclusivitate de Statutul Reginei Anne.

În Franța, evoluția de la sistemul privilegiilor la cel al dreptului de autor a făcut parte din schimbările generale din această țară determinate de Revoluție, care a abolit privilegiile de toare categoriile, inclusiv pe cele ale editorilor.