Dreptul Civil

Dreptul civil este acea ramura de drept care reglementeaza raporturi juridice, patrimoniale si nepatrimoniale, in care partile figureaza ca subiecte egale in drepturi.

Explicatie: dreptul civil are ca obiect relatiile dintre oameni, in care persoanele se afla in raport de egalitate.

Exemplu: raport de drept civil poate fi dreptul de proprietate (in cazul in care cineva are un teren si o alta persoana ii incalca dreptul de proprietate). Ca urmare a acestei egalitati amindoua partile pot prezenta dreptul de proprietate.

Legea fundamentala care reglemeteaza raporturile de drept civil este Codul civil, intrat in vigoare la 1. decembrie 1865. Un cod reprezinta un ansamblu de legi existente anterior, care pentru a fi mai usor aplicate au fost codificate intr-un cod.

Codul civil roman a fost intocmit dupa modelul codului civil al lui Napoleon.

Codul civil roman cuprinde 1914 articole, din care circa 1800 mai sint si astazi in vigoare.

Raportul juridic Este relatia sociala cu caracter patrimonial sau nepatrimonail reglementata de norma de drept civil si care se naste intre persoane fizice si/sau persoane juridice.

Caracterele raportului juridic civil: este o relatie sociala; -animalele nu au capacitate de folosinta (drepturi si obligatii). are un caracter volitional, pentru ca: exprima vointa legiuitorului (raportul juridic exista daca partile isi manifesta dorinta in acest sens); implica manifestarea de vointa a partilor.

3. este un raport de drept in care partile au o pozitie de egalitate juridica.

Structura raportului juridic: Raportul juridic are 3 mari componente: Subiect; Continut; Obiect.

Subiectele raportului juridic civil: Persoanele fizice si persoanele juridice.

Calitatea de subiect de drept presupune capacitatea civila.

Aceasta este formata din: capacitatea de folosinta capacitatea de exercitare Capacitatea de folosinta Este aptitudinea generala a persoanelor de a dobindi drepturi si de a-si asuma obligatii.

Capacitatea de folosinta a persoanei juridice se deosebeste de cea a persoanei fizice prin aceea ca aceasta nu este generala si egala, ci este specifica fiecareia dintre acestea. O persoana juridica are doar drepturi si obligatii izvorind din scopul pentru care a fost infiintata, existind asadar principiul specialitatii capacitatii de folosinta a persoanelor juridice.

Dobindirea capacitatii de folosinta: Persoana fizica dobindeste aceasta capacitate: - de la nastere, ca regula; - din momentul conceptiei copilului, ca exceptie, cu conditia insa de a se naste viu (de interes major in cazul in care si acesta vine la mostenire). Persoana juridica dobindeste aceasta capacitate din momentul in care ia fiinta. Are o capacitate de folosire restrinsa chiar de la data actului de infiintare (adica inainte de inregistrare), cit priveste drepturile ce se constituie in favoarea ei; (neindeplinirea obligatiilor necesare pentru ca persoana juridica sa ia ...