Disoluția familiei prin divorț

Realizarea si mentinerea solidaritatii si stabilitatii familiale au loc in mod diferit. Unele familii nu reusesc sa stabileasca relatii de solidaritate, altele nu-si pot mentine solidaritatea realizata, iar altele realizeaza solidaritatea si o mentin. In primele doua situatii, sansele de disolutie a familiei sunt mari. Instabilitatea si disolutia familiei sunt, in acelasi timp, probleme individuale si sociale atat la nivelul conditionarilor lor, cat si la nivelul efectelor pe care le au.

In societatile europene, datele statistice arata ca familia este in prezent mai putin stabila decat era cu cateva decenii in urma, a crescut rata divortialitatii si a scazut durata medie de convietuire a unui cuplu, astfel, familia a intrat intr-o lunga perioada de criza.

Etapele disolutiei casatoriei

A. Starile conflictuale si eroziunea

Acestea pot aparea mai devreme sau mai tarziu avand efecte de disolutie si eroziune a vietii conjugale prin manifestarea satisfactiei fata de convietuirea in cuplu. Femeile invoca: alcoolismul sotilor, agresivitatea fizica, lipsa de comunicare. Barbatii invoca: lipsa de afectiune si intelegere, agresivitatea verbala si infidelitatea.

B. Incetarea relatiilor sexuale

Este o urmare fireasca a starilor conflictuale si o cale spre separare sau divort. Toate cazurile de separare duc la divort.

C. Disolutia legala

Este forma definitiva a ruperii relatiei conjugale, consfintirea juridica a acestei stari de fapt.

Evolutia divortialitatii in Europa si in Romania

In Europa rata divortialitatii s-a dublat sau chiar s-a triplat in ultimii 30 de ani (Danemarca, Suedia, Norvegia, Marea Britanie, Elvetia, Olanda, Ungaria, Rusia, Polonia). In tarile in care familia a suportat cele mai profunde transformari: atitudinea fata de casatorie, comportamentul nuptial, fertilitatea, situatia femeii in familie si in societate, divortialitatea inregistreaza cele mai ridicate niveluri. Din anul 1950 pana in 1995 s-a inregistrat o reducere a duratei medii a casatoriei in momentul divortului de la 12-15 ani la 8 ani.

Romania are una din cele mai scazute rate ale divortialitatii. Pana in 1965 rata divortialitatii a crescut continuu ajungand pana la 2 la mie. Prin stabilirea unor reglementari legislative rata divortialitatii s-a mentinut sub 1 la mie pana in 1974, iar dupa aceasta data a oscilat in jurul valorii de 1,5 la mie. Dupa 1990 rata divortialitatii a inceput sa creasca dar nu a atins cotele din Europa de Nord.

In Romania acest fenomen nu are o distributie teritoriala omogena. In Bucuresti, rata divortialitatii a fost in mod constant de doua ori mai mare decat media la nivel national. In ultimele doua decenii ratele cele mai mari s-au gasit in Bucuresti si judetele Timis, Brasov, Galati, Prahova, Arad si Hunedoara, iar cea mai scazuta rata a fost in: Botosani, Olt, Ialomita, Buzau, Salaj, Tulcea si Vaslui.

1. Ion Mihailescu, Familia in societatile europene, Editura Universitatii din Bucuresti, 1999, Bucuresti;

2. Maria Voinea, Psihosociologia familiei, Editura Universitatii din Bucuresti, 1996, Bucuresti.